Murim cu zile

O femeie de 31 de ani din Solesti, insarcinata in luna a sasea, a ajuns la Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui in urma cu cateva seri, cu o hemoragie puternica. Dincolo de atitudinea ostila a cadrelor medicale, ea s-a confruntat cu o situatie la care nu s-ar fi asteptat niciodata: "Atitudinea angajatilor lasa de dorit. Am ajuns noaptea, cu ambulanta, ca am venit la urgenta. Imi curgea sange si ma durea foarte tare, altfel nu as fi chemat salvarea. Cand am ajuns la spital, pana si infirmiera m-a repezit si a tipat la mine. Parca o deranjam acasa la ea, parca nu era angajata acolo. Oricum, important este ca m-au tratat si m-au dus in salon. A doua zi m-au pus sa cumpar tot ce au folosit pentru mine in noaptea respectiva – fese, vata, medicamente, plus ce-mi trebuia pentru continuarea tratamentului".

Un batran de 78 de ani a patit acelasi lucru: "Am venit la spital pentru ca nu ma simteam bine. Mi-au facut analize si m-au internat. Mi-au prescris tratament si m-au pus sa-l cumpar. Am dat aproape 150 de lei pe injectii si pastile si mai am de cumparat. Nu stiu ce o sa fac pentru ca nu prea am bani. Eu am o pensie mica si nu imi permit sa dau atatia bani pe tratament. Stiam ca la spital iti dau ei tot ce ai nevoie".

O alta femeie, care si-a dus de curand copilul la Spitalul Judetean pentru o operatie de apendicita, a fost trimisa sa-i cumpere micutului antibiotice, pansament si leucoplast.

O alta mama a trait o situatie mult mai dramatica: fiul ei, in varsta de numai sase ani, a suferit un accident de masina si a ajuns la spital. In afara de interventiile operatorii, pentru a scapa cu viata are nevoie si de medicamente. Mama, care are o situatie financiara modesta, a fost pusa sa cumpere tot tratamentul baietelului.

Totul e sublim!

Astfel de cazuri nu s-au intamplat numai la Spitalul Judetean, ci la toate unitatile sanitare de stat din judet. Pacientii au venit la urgenta ori cu trimitere de la medicul de familie si au fost pusi sa-si cumpere medicamentele. Acest fenomen se intampla de foarte multi ani, insa acum, pe fondul crizei economice, a luat amploare, tot mai multe persoane sesizandu-ne in legatura cu astfel de intamplari.

Managerii spitalelor fie nu cunosc ce se intampla in unitatile pe care le conduc fie incearca sa salveze aparentele spunand ca totul e sublim.

"Stocul de medicamente pe care il avem in momentul de fata este suficient pentru luna august, iar pana acum nu am avut probleme. Vom vedea mai departe ce va fi. Se poate intampla ca pacientul sa fie nevoit sa-si cumpere un anumit medicament care nu este uzual, insa numai in cazul in care noi nu-l avem. Singurul lucru la care noi am impus restrictia este materialul moale: fese, tifon, comprese. Poate se ajunge si la noi sa se cumpere o fasa, dar nimic mai mult", spune Lucia Rotaru, managerul Spitalului orasenesc Husi.

Claudiu Ionescu, managerul Spitalului orasenesc Negresti spune ca nici acolo pacientii nu isi cumpara singuri medicamentele: "La noi e bine. Mai avem medicamente. Nu s-a pus deocamdata problema ca pacientii sa-si cumpere medicamente. Probleme vor aparea pe trimestrul patru, daca nu se va face o rectificare".

La Barlad, totul e cu adevarat sublim. Noul manager de la Spitalul "Elena Beldiman", Viorel Petcu nu stie sa fi fost cazuri in care pacientii si-au cumparat singuri tratamentul, insa le promite celor care au trecut prin aceasta situatie ca banii li se vor deconta: "Nu stiu ce s-a intamplat inainte. Intr-o zi doua ma lamuresc. Daca pacientul a cumparat medicamente, am zis ca se dau banii inapoi. Va veni cu chitanta si i se deconteazaa cheltuiala", abereaza Petcu.

Procedura la care managerul de la "Beldiman" face referire este, intr-adevar, posibila, insa pana cand un pacient isi va primi inapoi banii investiti in propria sanatate e posibil sa sece Marea Neagra: intai se intocmeste un dosar, care apoi ajunge la studiu la o comisie din cadrul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Vaslui, care nu va aproba decontul decat daca dosarul indeplineste anumite conditii. Acestea sunt extrem de aspre si chiar daca sunt indeplinite, se procedeaza la lungirea nejustificata a termenelor de aprobare prin solicitarea altor documente absolut inutile. Asa ca toti se lasa pagubasi.

Spital de stat VS clinica particulara

Situatiile in care pacientii erau pusi sa-si cumpere tratamentul sau materiale sanitare dureaza de ani buni, insa intotdeauna in farmacia spitalului se mai gasea cate ceva. Acum, din cate se pare, nu se mai gaseste nimic. O tanara care s-a dus la spital in urma cu doua seri din cauza unor dureri abdominale ingrozitoare, povesteste ca medicul de garda i-a spus direct ca nu o interneaza decat daca poate sa suporte singura costul tratamentului. Tanara mai spune ca si-a cumparat medicamentele recomandate. Chiar si perfuzorul!

Asadar, s-a ajuns in situtia in care autofinantarea tratamentului este o conditie esentiala pentru a fi internat si pentru a beneficia de servicii medicale. Din aceleasi ratiuni, cei care isi pot suporta singuri costul tratamentului ar putea apela la fel de bine la o clinica privata, unde, ce-i drept, vor plati mai mult, dar vor fi tratati cu mai mult respect daca nu si cu mai multa grija.

Dar ce se intampla cu cei care nu isi permit sa mearga la o clinica privata si nici macar sa isi cumpere tratamentul? Nu sunt internati? Sunt lasati sa moara in chinuri.

De ce nu sunt medicamente?

Un angajat cu salariul minim pe economie cotizeaza lunar in contul asigurarilor de sanatate 36,3 lei, la care se aduaga inca 34,3 suportati de firma la care lucreaza (5,5% contributia angajatului si 5,2% contributia angajatorului). Se aduna, asadar, in fiecare luna, 70,6 lei. La un an, se strang 847 de lei. Presupunand ca salariatul ajunge la spital o data pe an, dupa ce a cotizat cu peste opt milioane de lei vechi, este pus sa cheltuie alti bani pe medicamente, ca sa nu mai vorbim de spagi si alte mici atentii.

Si daca bani se aduna, totusi, in fondul asigurarilor de sanatate, de ce nu sunt medicamente? Pentru ca cea mai mare parte din bugetul unui spital se cheltuie cu salariile angajatilor.

Potrivit portalului de raportare a cheltuielilor unitatilor sanitare cu paturi gazduit pe site-ul Ministerului Sanatatii, la Spitalul Judetean in luna iunie s-au cheltuit in total 5.439.735 lei, din care 3.566.099, aproximativ 65,5% din total, sunt cheltuieli de personal. Cu medicamentele s-a cheltuit de patru ori mai putin: 998.939.

La Spitalul "Elena Beldiman" s-au cheltuit 4.166.147 lei, din care 3.055.105 lei, adica 73%, reprezinta cheltuieli efective de personal. Pentru medicamente si materiale sanitare s-au cheltuit 483.088, adica 11,6% din total.

Spitalul orasenesc Husi a cheltuit in aceeasi luna 1.689.216 lei, din care 1.319.398, aproximativ 78%, s-au cheltuit pe salarii. Cu medicamentele si materialele sanitare s-au cheltuit doar 136.008, suma ce reprezinta 8% din totalul cheltuililor pe luna iunie.

Calculele ar putea continua si pentru celelalte spitale din judet, iar concluzia ar fi aceeasi: cea mai mare parte din bani se duc pe salarii. Desigur, salariatii nu au nicio vina. Si-au castigat acesti bani protestand ca vor agata halatele in cui, iar Ministerul Sanatatii, de frica, a cedat. Sau, daca vreti, pentru a nu supara un instrument electoral foarte important, ministerul a cedat. Nu aici e problema, pentru ca sunt oameni care chiar merita sa incaseze lunar sporuri care sa le tripleze salariul de incadrare. Dar de ce contabilii iau spor de preventie? De ce tot personalul unei sectii ia salariu de merit? Pentru ca asa vrea sindicatul, iar conducerea nu se poate opune pentru ca nu vrea sa declanseze conflictul de munca. Si asa se ajunge la aceasta situatie: spitale exita, insa daca nu ai bani, mori cu zile!

Sursa: Obiectiv de Vaslui – http://www.obiectivdevaslui.ro/