Acesti nebuni iugoslavi

Meciul dintre Spania si Iugoslavia, jucat miercuri seara la Bruges, a fost considerat de toata lumea cel mai spectaculos si dramatic al acestor Europene, chiar daca au aparut si obisnuitele speculatii, conform carora sirbii au cedat cele trei puncte necesare calificarii Spaniei in momentul in care au aflat ca celalalt meci s-a terminat remiza. Mi-e greu sa cred acest lucru, deoarece ¦am fost la Bruges si i-am vazut pe citiva din jucatorii iugoslavi absolut impietriti in momentul primirii golului patru, convinsi ca au pierdut calificarea. Orice o fi fost acolo, cert este ca selectionerul spaniolilor, Camacho, a fost la numai un minut de un esec rasunator si de o demitere indubitabila, deja clamata de ziaristii iberici. El a reusit astfel sa-si intreaca fostul profesor, Vujadin Boskov, pe care il avusese antrenor la Real Madrid.
Nu vreau sa ma mai opresc asupra jocului, sint convins ca cei pe care i-a ¦interesat l-au urmarit cu atentie, dar va voi spune citeva cuvinte despre galeria iugoslava, de departe cea mai nebuna pe care am vazut-o la Euro 2000. Fara a fi extrem de multi, sirbii au facut la toate meciurile echipei lor o atmosfera dementiala si miercuri a fost la fel, ei ridiculizindu-i pur si simplu pe suporterii spanioli, mult prea cuminti si pasnici pentru un razboi atit de mare. Sirbii au dat semnalul ca nu sint dispusi sa faca nici o concesie inca dinaintea inceperii meciului, fluierind cu sirg imnul spaniol si silindu-i pe adversari sa raspunda cu aceeasi moneda. Toba minuita in peluza iberica de un demn urmas de-al celebrului Manolo s-a facut foarte rar auzita pe stadionul "Jan Breydel", pentru ca slavii au scandat si au cintat intr-una, de parca se pregateau sa plece la armata. Evident, punctul culminant era atins dupa fiecare gol marcat de jucatorii lui Boskov, cind erau aprinse alte si alte fumigene, intocmai ca pe "Maracana" din Belgrad, iar poarta lui Cañizares era invaluita de un fum gros sa-l tai cu cutitul. Nu mai spun ca in repriza a doua, cind spaniolii atacau la poarta dinspre peluza sirbilor, a plouat asupra lor cu obiecte dintre cele mai diverse aruncate din tribuna: sticle de plastic, brichete, monede, ba chiar la un moment dat a zburat prin aer si un pantof. M-am tot intrebat cum au reusit suporterii iugoslavi sa intre pe stadion cu fumigene si sticle, din moment ce la porti stewarzii ii controleaza foarte strict, pina la piele. Am aflat secretul pe drumul de intoarcere de la Bruges la Bruxelles, chiar de la un suporter sirb: "Le folosim pe fetele noastre. In sutienul acestora intra foarte multe lucruri utile si acolo nu are nimeni curajul sa le caute!"
Galeria alb-albastra a trecut prin toate fazele posibile: de la euforia golurilor marcate de proprii jucatori, cind scandau in batjocura "Viva España!", la melancolia momentelor cind se vedeau egalati si cind m-au lasat tablou intonind citeva masuri din melodiile lui Goran Bregovic si pina la furia nemasurata provocata de deciziile anapoda ale arbitrului. Atunci pur si simplu se dezlantuiau, aruncindu-se pe gardul imprejmuitor al terenului si zgiltiindu-l cu o forta impresionanta.
De astfel, doi dintre suporterii sirbi au reusit sa insele vigilenta numerosilor oameni de ordine si au patruns pe teren in timpul si la sfirsitul meciului. Amindoi aveau aceeasi intentie: sa-l stringa de git pe arbitru. Acesta a scapat nevatamat doar pentru ca fotbalistii sirbi au dat dovada in ambele dati de prezenta de spirit si i-au stopat la timp pe "nebuni", altfel cine stie ce s-ar mai fi intimplat… Meciul odata incheiat, aflind ca echipa lor se calificase in sferturi in ciuda infringerii, membrii galeriei slave (majoritatea foarte tineri, sub 25 de ani, aproape toti tatuati) s-au calmat ca prin farmec si au plecat in liniste spre masinile lor. Singurul fapt care mai amintea de "furtuna" care avusese loc timp de doua ore pe stadion era agitarea neintrerupta a steagurilor Serbiei, dar alaturi de acestea si ale Macedoniei, Greciei si Bulgariei. (Ion TEODOR)