Caută 
AVOCATUL POPORULUI
Contribuţiile la asigurările de sănătate, o necunoscută pentru mulţi dintre cetăţeni
5 MIN
Cine datorează contribuţia la asigurări de sănătate? Este sau nu o contribuţie obligatorie? Datorăm sau nu penalităţi şi dobânzi la debite atât timp cât nu am fost înştiinţaţi în acest sens?, iată câteva dintre întrebările cel mai des adresate Biroului teritorial Iaşi al instituţiei Avocatul Poporului de către cetăţeni.
Calitatea de asigurat şi condiţiile în care se datorează contribuţia la asigurările de sănătate, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă şi la 7 ani de la intrarea sa în vigoare încă un subiect care lasă loc la numeroase interpretări, cel puţin atunci când vine vorba de obligativitatea contribuţiei la sistemul asigurărilor de sănătate, informării contribuabilului asupra drepturilor şi obligaţiilor acestuia, precum şi asupra procedurii de recuperare a debitelor datorate în lipsa încheierii unui contract cu CAS.
Curtea Constituţională a arătat în repetate rânduri în jurisprudenţa sa faptul că, „fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora”.
Ori în condiţiile în care, prevederile Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, este şi la această oră ambiguă, cei care s-au adresat instituţiei noastre au ridicat o serie de întrebări precum:
– Este sau nu obligatorie asigurarea de sănătate devreme ce ea este condiţionată de încheierea unui contrat cu CAS? Întrebarea apare legitimă în condiţiile în care în interiorul aceluiaşi act normativ sunt formulate două ipoteze: calitatea de asigurat decurge dintr-un raport juridic contractual şi în acelaşi timp, din efectul legii. Art. 211 din Legea 95/2006 defineşte noţiunea de asigurat astfel „Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie”. Astfel, din aceste dispoziţii rezultă că contractul de asigurat este singurul act care dă naştere la drepturi şi obligaţii între părţi, ori neîncheierea unui asemenea contract de asigurat face ca naşterea obligaţiei de plată către CAS să fie nelegală. Potrivit art. 208 alin.3 din aceeaşi lege prevede că asigurările sociale de sănătate se realizează pe baza unor principii printre care şi alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări. Ori, prin obligativitatea plăţii contribuţiei de asigurat către CAS, se încalcă tocmai acest principiu. Pe de altă parte, art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din acelaşi act normativ prevede că sunt asiguraţi, prin efectul legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară. Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opţiunea persoanei ce are calitate de cetăţean român şi domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarităţii menţionat la art. 208 alin. (3) lit. b), toţi trebuie să contribuim la constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă avem sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieţii noastre. Altfel spus, cei care sunt sănătoşi şi nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcţie de veniturile lor, fiind solidari şi ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual. Răspunsul la această întrebare nu a fost încă tranşat nici de doctrină şi nici de jurisprudenţă.
– Trebuie sau nu să fiu informat anual despre contribuţiile pe care le datorez la C.A.S? Art. 4 alin.3 din HG nr. 972/2006 privind Statutul Casei naţionale de asigurări de sănătate prevede că fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, nivelului de contribuţie personală şi modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
– În condiţiile neinformării anuale cu privire la contribuţiile obligatorii se datorează penalităţi de întârziere? Legea nr. 95/2006 nu prevede o procedură de stabilire a contribuţiei de asigurări de sănătate, cu excepţia prevederilor înscrise în art. 216 şi art. 261, şi nici dacă C.A.S este sau nu competentă să stabilească obligaţii fiscale accesorii. Conform prevederilor art. 17 alin. 5 din C.proc.fiscală, orice obligaţii fiscale accesorii pot fi stabilite în mod legal doar prin decizii de impunere emise de organele fiscale. Se datorează majorări de întârziere, conform Codului de procedură fiscală, pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale, anularea obligaţiilor fiscale accesorii fiind atributul exclusiv al autorităţii judecătoreşti.
Eliminarea oricăror dubii cu privire la calitatea de asigurat, izvorul din care derivă şi îndeplinirea obligaţiilor de informare de către ambele părţi asupra veniturilor, drepturilor şi obligaţiilor care le revin, reprezintă elementele de bază care ar putea tranşa acest subiect care a dat naştere la atât de multe dispute, tranşate diferit chiar şi de instanţele de judecată.
Consilier Carla Cozma, coordonator Biroul teritorial Iaşi – instituţia Avocatul Poporului
