Prin proiectul „Există viaţă şi după cancer“, psihologul şi psihoterapeutul Mihaela Palade Gheran aduce în prim plan poveştile a cinci ieşeni cu profesii diferite – un maistru mecanic, doi ingineri chimişti, un profesor universitar şi un economist – care duc o viaţă normală după ce, cu ajutorul tratamentelor medicale, au învins cancerul. În cartea cu acelaşi nume, autoarea relatează propria experienţă cu cancerul.

„Diagnosticul de cancer m-a proiectat, brusc, într-o lume complet nouă, incoloră, cu gust amar şi miros de citostatice – lumea pacienţilor. Este o lume complet nouă, în care aproape că nu mai contează celelalte roluri pe care le ai în viaţa ta, nivelul carierei sau banii din contul personal. Este o lume bântuită de frică, de durere şi suferinţă. O lume care defineşte o nouă faţetă a identităţii tale: cea de bolnav“, subliniază psihoterapeutul, la începutul cărţii „Există viaţă şi după cancer“.

1. „Viaţa mea s-a schimbat radical“

Daniela Amihălăchioaei, economist şi consultant în domeniul frumuseţii, a fost diagnosticată, în 2008, cu carcinom tiroidian papilar, pentru tratamentul căruia a făcut radioterapie şi a fost operată. În momentul în care a aflat că are cancer, fosta pacientă a intrat efectiv în depresie. „M-am «debusolat». Imediat am fost diagnosticată cu o depresie severă. Nici nu mai ştiam prea bine ce să fac, cum să fac? În perioada de început am aflat care sunt prietenii adevăraţi. Cei pe care îi credeam prieteni m-au părăsit, dar, încet-încet, am găsit, sau, mai bine-zis, m-au găsit oameni de la care nu te aştepţi să fie lângă tine să te susţină, să te salute doar“, a arătat Daniela Amihălăchioaei, pentru proiectul menţionat.

Fosta pacienta a mai subliniat cât de important este pentru un bolnav rolul apropiaţilor în lupta cu boala. „Contează foarte mult să am pe cineva căruia să-i pot destăinui şi cele mai ascunse gânduri. Să te asculte, să te sfătuiască… Şi, da, am găsit. Viaţa mea s-a schimbat radical. Eu m-am schimbat radical. Nu mai tolerez nimic. Am reuşit cu susţinerea permanentă a soţului şi copiilor, care, mulţumesc lui Dumnezeu, au fost tot timpul lângă mine“, a specificat ieşeanca.

2. „Sunt recunoscătoare fiecărei clipe“

Ligia Cosoi, conferenţiar la Facultatea de Teatru de la Universitatea de Arte „George Enescu“, a fost diagnosticată, în 2008, cu cancer chimiotratat, iradiat şi operat chirurgical. Cadrul didactic a subliniat pentru evenimentul de marţi că, odată cu aflarea diagnosticului, a analizat situaţia în care se afla şi şi-a stabilit o strategie.

„Am găsit forţa să trasez o strategie: ce depinde de mine şi cum pot influenţa, şi, de cealaltă parte, ce trebuie să las, plină de speranţă, în grija Domnului. Am avut încredere în echipa de specialişti şi în schema de tratament! Mi-am alcătuit un program de alimentaţie sănătoasă, de mişcare în aer liber, meditaţii, mi-am continuat activitatea profesională, creativă, dar mi-am acordat şi clipe de răgaz atunci când am simţit că e nevoie“, a subliniat fosta pacientă, pentru proiectul „Există viaţă după cancer“.

3. „Am simţit o mare poftă de a trăi“

Jan Cibotariu, fost maistru mecanic inventator, premiat în 1986 de Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a fost diagnosticat în urmă cu mai bine de 10 ani cu cancer de colon. „După aflarea veştii, care mi-a confirmat că aveam o boală păcătoasă, am simţit o mare poftă de a trăi. Mi-a venit pofta de viaţă altcumva. Mai distractiv, mai cu dăruire pentru ca orice fac să iasă mai bine“, a precizat fostul maistru, în prezent pensionar, pentru proiectul „Există viaţă după cancer“.

Jan Cibotariu a fost operat în 2007 pentru neoplasmul de colon. După propria experienţă cu cancerul, le recomandă celor care primesc acelaşi diagnostic să aibă încredere în medici şi în indicaţiile lor. Şi, mai ales, încredere în sine. „Este important să nu creadă niciodată că este bolnav, ci să creadă în el. Dacă ar fi să fac o ierarhie a sentimentelor, prima dată este dorinţa de a trăi, apoi este încrederea în tine şi în cei din jur, în medici, în tratament şi în indicaţiile lor. Să nu creadă că este bolnav, ci să-şi spună, la fel ca şi mine, «Sunt sănătos, pregătit pentru viaţ㻓, a mai subliniat fostul pacient pentru sursa citată.

4. „M-a făcut să apreciez mai mult viaţa“

Iuliana Tomoioagă, inginer chimist, care a lucrat în laboratorul de analize de la Institutul de Psihiatrie „Socola“, a fost diagnosticată, în 2002, cu cancer mamar. La recomandarea specialiştilor, pentru distrugerea tumorii localizate la sân, pacienta a făcut chimioterapie şi tratament chirurgical. Ieşeanca, mamă a unui copil, a arătat pentru proiectul „Există viaţă după cancer“ că diagnosticul a determinat-o să-şi trăiască viaţa şi mai intens.

„Diagnosticul de cancer m-a făcut să apreciez mai mult viaţa, să trăiesc cu mai multă intensitate. Am simţit nevoia să-mi petrec mai mult timp cu cei dragi, şi să fiu înconjurată de prieteni“, a precizat Iuliana Tomoioagă. Fostă pacientă diagnosticată cu cancer, Iuliana Tomoioagă le recomandă bolnavilor care află că au aceeaşi boală să creadă în propriile forţe, în iubirea celor din jur, în experienţa medicilor… Şi, mai ales, să nu abandoneze niciodată ideea că vor învinge.

5. „Am planuri mari, deşi am o vârstă“

Nicu Cozma, al doilea inginer chimist care s-a alăturat proiectului „Există viaţă după cancer“, a fost diagnosticat cu neoplasm rectal în 2008. În acelaşi an, pacientul a făcut şedinţe de radioterapie, a urmat schema de chimioterapie şi a fost tratat chirurgical pentru distrugerea tumorii. După 10 ani de la propria experienţă cu cancerul, fostul pacient a mărturisit că diagnosticul l-a împins, la început, să abandoneze totul.

„Apoi a fost o provocare: am zis că trebuie să lupt până în ultima clipă. În general, sunt o fire optimistă. Şi a ieşit bine. Acum chiar am planuri mari, deşi am vârsta pe care o am, sper să fie un nou început. Am nişte planuri în afaceri, şi sper să reuşesc“, a explicat Nicu Cozma pentru proiectul „Există viaţă după cancer“. Intrarea la evenimentul de marţi, 20 martie, este liberă. 

Cititi si: Un cancer foarte agresiv, până de curând rar, este tot mai întâlnit la Iaşi

Cititi si: Soarta bate de două ori la IRO. Bolnavii cu cancer nu au paturi de îngrijiri paliative