„Daca n-as desena, mi-as taia venele”

Pentru Dave Correia (www.playwithknives.com), intunericul si teama inseamna arta. Singura pe care o cunoaste, singura care il ajuta sa ramina, macar conventional, in toate mintile. Uneori tus negru, alteori Corel Draw. Singe inchegat, personaje stranii, mutilate, rinjete macabre si, peste toate, un soi de delicatete nefireasca. Oamenii isi fac tatuaje dupa desenele lui, a colaborat cu trupa Soulfly, a publicat pina acum doua numere din Play With Knives (povestiri & ilustratii) si primul volum din The Art of Dave Correia, iar cel mai mare vis al lui este sa regizeze un film.

"Am inceput sa desenez inca din copilarie. Arta este unul dintre lucrurile care au facut parte din viata mea de cind ma stiu", sustine Correia intr-unul dintre putinele interviuri pe care le-a dat pina acum, cel pentru "Razor Dolls". "Intotdeauna am fost atras de lucrurile mai intunecate. Chiar si cind eram in clasa I, imi amintesc ca desenam rechini care mincau oameni. Stilul mi l-am dezvoltat pur si simplu, maturizindu-ma, desenind tot timpul, citind benzi desenate si uitindu-ma la filme. Preferatele mele sint cele la care ma sileau verisorii mei sa ma uit la o virsta la care eram prea mic pentru asa ceva: Nightmare on Elm Street, Hellraiser si Evil Dead 2."

Pentru cei care il zaresc pe strada, undeva prin nordul Californiei, nu este, probabil, decit un tip de aproape 30 de ani, poate nebarbierit, poate putin aerian. Realitatea lui e alta insa: "Uneori, personajele mele apar din interpretarile eronate pe care le dau lucrurilor. Intr-o zi, de exemplu, am vazut cu coada ochiului un individ care arata ciudat: avea o proteza in loc de brat si o cocoasa bizara. Cind l-am privit mai bine, mi-am dat seama ca tipul se sprijinea de un stilp si tinea in mina o umbrela".

65 de wati si-un plic cu viermi

Multi nici nu l-ar considera artist, ci un individ bolnav, care isi exorcizeaza obsesiile desenind. Recunoaste singur asta, fara sa insiste prea mult, oricum n-ar intelege mai nimeni. Dar stie ca e bine ce face: "Desenul are un efect terapeutic asupra mea. Daca n-as desena, probabil ca mi-as taia venele – sau pe ale altcuiva. Incerc sa desenez in fiecare noapte. Cred ca asta ma mentine cit de cit normal…". Nu-i plac oamenii, nu-i place societatea in care traieste, nu-i place nici macar arta pe care o vede in galerii. "Este stupid. Exista o multime de artisti foarte buni care sint subestimati si la fel de multi care au un succes ridicol. Nu-mi place mai nimic din ce vad. Poate pentru ca nu inteleg sau poate pentru ca sint gelos…"

Ziua l-ai putea confunda cu un designer ca oricare altul, dar la caderea serii se transforma intr-un singuratic ce lucreaza cu frenezie intr-o casa darapanata, la lumina unui bec de 65 de wati. N-are retete pentru intrarea in transa creatiei, nici muze care sa-l inspire. "Cind lucram la ultima mea carte, ba ma imbatam crita si ascultam muzica, ba ramineam complet treaz si ma incuiam intr-o camera linistita. De multe ori, las cite un film sa ruleze, ca sa pot asculta replicile. Insa aproape intotdeauna trebuie sa fiu acasa. Nu ma simt in largul meu lucrind in alta parte sau in preajma altor oameni."

Nu este genul de artist pe care sa il asalteze fanele pe strada cerindu-i autografe, dar i s-a aratat iubirea in feluri mult mai stranii si, crede el, mai profunde. "O tipa imi trimitea mereu chestii prin posta. De Father’s Day am primit de la ea niste viermi si un cartonas pe care scria «Felicitari, esti tata!». Altadata mi-a trimis o bucata de piele cu un smoc de par, pe care desenase inimioare. Dar cel mai misto a fost cind am primit o inima de oaie. Tocmai stateam la masa cind a ajuns pachetul de la ea. Mirosul m-a izbit imediat si am vomitat tot, dar sint extrem de flatat ca cineva si-a dedicat timpul facind toate aceste lucruri pentru mine."

Pentru ca in lumea lui Dave Correia, lumina nu se aprinde niciodata, ursii de plus sint orbi, papusile au venele taiate, iar intr-o inima de oaie zac mistere mai adinci decit intr-una de plus rosu.

O intrebare si-un raspuns

World’s Most Hated: Clasica intrebare cu insula pustie. Poti sa iei cu tine doi oameni si un CD. Cineva te va insoti, altcineva va fi injunghiat si ucis. Evident, ai cu tine si un CD player.

Dave Correia: Haha! Probabil ca l-as lua cu mine pe Alex Pardee (http://alexpardee.com/), pentru ca e un tip fain si foarte amuzant. In plus, se uita la timpenia aia de serial, LOST, asa ca s-ar putea sa aiba citeva idei despre cum sa supravietuiesti pe o insula pustie… de exemplu, sa omori ursi polari sau sa te lupti cu fantomele. Apoi, exista o sumedenie de oameni pe care as fi incintat sa-i injunghii si sa-i ucid, dar daca ar fi sa aleg, as zice Paris Hilton, pentru ca e pe jumatate strut, iar mie imi place carnea de pasare. Si as asculta NWA – Straight Outta Compton, pentru ca e o muzica perfecta pentru injunghiat, iar Alex ar putea face break dance pe ea.