Filmul romanesc in 2011. „Succesuri si esece” (cum spunea Nae Caranfil)

Este cazul comediei Nasa, care a avut premiera in 29 aprilie si cu care incepem acest dosar, pentru ca e filmul romanesc cel mai bine situat la box office in 2011. A facut 26.788 de spectatori, cifra deloc grozava totusi daca te gindesti ca Garcea si oltenii a adunat in 2002 aproape 252.000 de spectatori. (Ca sa vedeti pe unde sintem, cel mai recent succes polonez de casa, Letters to Santa, a facut 341.540 de spectatori doar in weekendul de lansare. Polonezii au insa mult mai multe sali.) Produs tot de MediaPro Pictures si regizat de Virgil Nicolaescu si, respectiv, Jesus del Cerro, Nasa (film deloc rupt din soare, dar agreabil si, mai ales, ne-vulgar) ocupa locul 73 in box office-ul general de pe cinemagia.ro, care avea 156 de pozitii cind am scris acest text. Nasa e o evolutie fata de Garcea si oltenii sau Poker, lucru care nu stiu daca va continua dat fiind ca anul viitor vom vedea sequelul lui Poker, Ultimul corupt, in regia inegalabilului Sergiu Nicolaescu.

Daca tot sintem la delicatul capitol al filmului comercial, sa notam ca in 2011 a iesit pe ecrane ceea ce a fost recomandat ca prima comedie romantica autohtona realizata dupa o perioada imemoriala de timp. Totusi, Buna! Ce faci? de Alexandru Maftei (a carui premiera s-a petrecut in 4 martie) a fost un esec comercial comparativ cu ce si-a propus – doar 9.936 de spectatori (si locul 107 in box office-ul general), probabil si din cauza unei campanii nu prea inspirate. Filmul nu era decit o incercare de a face comedie romantica (fara umor ori umanitate), dar cu mijloace estetice pretioase si calofile. Producatorii au inceput, in sfirsit, sa simta nevoia de diversificare a pietei. La MediaPro Pictures se filmeaza acum o comedie romantica cu Andi Vasluianu si Diana Dumitrescu, iar alti producatori cum ar fi Tudor Giurgiu si-au manifestat dorinta de a se apropia de public.

Loverboy, pe locul 100

In box office-ul autohton cel mai bine situat dupa Nasa e asteptatul Loverboy, cel de-al doilea lungmetraj al lui Catalin Mitulescu. Filmul a avut premiera la Cannes si a fost lansat la noi in 7 octombrie, dar faptul ca a fost promovat intens pe retelele de socializare a facut ca 11.281 de spectatori – mai mult ca sigur majoritatea tineri – sa-i acorde credit si sa cumpere bilet. Loverboy e acum pe locul 100. Chiar daca filmul scenaristului & producatorului Catalin Mitulescu are minusuri (pe linga lucruri reusite si nefiind un film de autor, cum ne-am fi asteptat), faptul ca s-a investit timp si energie in lansarea lui e un merit pentru echipa de la Strada Film.

Ca e nevoie de filme de public o demonstreaza si micul succes al companiei Libra Film Productions cu Ursul, in regia lui Dan Chisu, care se afla pe locul 101 dupa ce a avut premiera in 6 mai. Comedie fara umor, Ursul rateaza un subiect interesant, chiar daca stringe multi actori cunoscuti cu care nu stie ce sa faca. Desi a avut cronici putine si proaste, La bani, la cap, la oase, debutul in regia de film al producatorului Cristian Comeaga, se afla pe locul 114. Probabil ca cei care au intrat la acest film (destinat initial micului ecran) au rezonat foarte bine cu titlul. La fel de bine si de rar pieptanat de presa, Liceenii, in 53 de ore si ceva de Adrian Popovici – ca sa incheiem cu lista filmelor asa-zise pentru marele public – a strins doar 318 spectatori in patru saptamini. Continuarea celebrei serii Liceenii era asteptata pe ecran de citiva ani, dar se pare ca, de fapt, nimeni n-a asteptat-o.

Pe locul 117 in topul realizat de cinemagia.ro figureaza cel de-al doilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, Din dragoste, cu cele mai bune intentii, produs de pe partea romana de 4Proof Film si HiFilm Production si premiat in august la Locarno. A fost vazut la noi doar de 4.472 de spectatori, desi functioneaza la fel de bine si in cheie comica, nu doar tragica. (Tragic e mai degraba faptul ca interesul spectatorilor "romanesti" pentru filmul autohton e foarte modest.) La fel s-a intimplat si cu un alt film de succes in festivaluri, Periferic, debutul lui Bogdan George Apetri, film din 2010 care a intrat in Romania de-abia in 1 aprilie 2011. 4.360 de spectatori nu spun nimic despre cit de bun sau prost e filmul. Nu e prost, dimpotriva, e alert condus, cu interpretari migalite, iar ca gen mai degraba thriller decit film social – desi la noi toata lumea nu vede in filmele romanesti decit socialul.

Radu Gabrea, cel mai harnic cineast din vechea garda, a facut doua premiere in acest an. Manusi rosii, a doua ecranizare dupa scriitorul sas Eginald Schlattner, a iesit in 6 mai, iar doua documentare puse sub aceeasi coperta, Doua lumi in muzica, in 21 ianuarie (documentarele s-au proiectat in digital si au avut foarte putini spectatori, dar premiera era ceruta de faptul ca a existat un credit de finantare de la CNC). Manusi rosii e destul de prafuit ca abordare, dar are parte de citeva interpretari foarte bune.

Aurora a strins 4.200 de spectatori

In 2011 a iesit pe ecranele de acasa si Aurora, de Cristi Puiu, dupa ce avusese premiera mondiala cu aproximativ un an in urma, la Cannes. Film dificil, lung si problematic, Aurora a facut in Romania aproape 4.200 de spectatori. Dupa acest prag psihologic, lucrurile se strica tot mai mult. Principii de viata, al doilea lungmetraj al lui Constantin Popescu, a fost vazut din 30 septembrie pina acum doar de 2.623 de oameni. E adevarat, filmul putea sa fie mult mai bun, dar cifra nu inregistreaza cit de bine a prins filmul la public, ci cite bilete s-au vindut. Ca de obicei, coada box office-ului general e ocupata de filme romanesti. Crulic: Drumul spre dincolo de Anca Damian, primul documentar romanesc de lungmetraj, n-a fost preferat decit de 1.331 de spectatori. Destinul tragic al romanului care a facut greva foamei si a murit intr-o inchisoare poloneza in 2007 a fost mai interesant in presa decit pe marele ecran, unde Anca Damian si excelenta echipa de animatori de la Studioul DSG au facut ceva unic pentru Romania. Tot in 2011 a iesit discret, pe ecrane, si Tanti (de Serban Marinescu, dupa scenariul lui Mircea Daneliuc), dar faptul ca a avut doar 106 spectatori nu supara pe nimeni, nici macar pe realizatori. De acelasi ecou s-a bucurat si filmul de debut al lui Catalin Apostol, obositorul Umilinta, care a strins 57 de spectatori dupa o saptamina de rulare. Si mai rau a mers ultimul film al lui Dan Pita, Ceva bun de la viata, care a facut 46 de spectatori, intr-o saptamina si o copie. MediaPro Distribution a sesizat potentialul filmului si a decis doar sa-i bifeze premiera, ca sa fie in regula cu CNC-ul. Viata mea sexuala, de Cornel George Popa si produs tot de Paradox Film (care a produs si Umilinta), a avut premiera in 29 aprilie si a trecut la fel de meteoric pe ecrane, fara vizionare si conferinta de presa.

Din alta paradigma e Copilaria lui Icar, debutul ratat al cineastului elvetian de origine romana Alex Iordachescu, care a fost ultimul film al lui Guillaume Depardieu. A iesit la noi in 8 aprilie, desi era asteptat de mai demult, dar n-a facut, cu toata reputatia sa morbida, decit 445 de spectatori. Aflat printre ultimele filme intrate pe ecrane, Daca bobul nu moare de Sinisa Dragin, si el asteptat din 2010, apartine unui gen de cinema riscant. Tarkovski si Kusturica nu isi dau mina, ci, mai degraba, isi dau peste miini intr-un film despre Balcanii in postcomunism care se vrea amplu si grav, nereusind sa fie nici macar verosimil d.p.d.v. logic.

Burta balenei, cel mai rau in box office

Cel mai rau in box office cred ca sta Burta balenei, regizat de Ana Szel si Ana Lungu, care a inceput sa ruleze in 25 noiembrie, pe digital, doar la Sala Union a Cinematecii Romane. Selectionat anul trecut la Locarno si realizat in regim de gherila, cu extrem de putini bani (42Km Film, firma lui Corneliu Porumboiu, s-a implicat doar la postproductie), Burta balenei isi propune sa exploreze granita dintre realitate si fictiune si sa redea un portret al romanilor de 30 de ani. A existat un scenariu de plecare, dar s-a improvizat mult la filmari si ai mereu senzatia ca mare parte din ce vezi e real. Acest joc cu realitatea e interesant, dar faptul ca trei din cei patru interpreti nu sint actori se simte (si nu numai din dictie), filmul pierzindu-si interesul si in lipsa unei povesti mai structurate si a unei concentrari pe tema. Titlul e Burta balenei pentru ca eroina filmului locuieste (ca si-n viata) in continuare cu parintii, desi e trecuta de 30 de ani, dar acest interes pentru contextualizare nu e evident in film. Am putea spune ca minimalismul lansat de Cristi Puiu e un fel de balena in a carei burta te poti caza (o vreme), dar bine ar fi sa fie valabil pentru mai multa lume. Din pacate, multi cineasti de la noi continua sa creada ca fac cinema. Necazul e nu doar ca ei cred asta, dar si ca CNC-ul ii incurajeaza, finantindu-i.

P.S.: Aproape sa uit de Film pentru prieteni, un film tot cam de-o ora lungime si tot facut cu propriii bani, dar de catre Radu Jude (si care n-a rulat propriu-zis in sali.). Hard-core in alta directie decit minimalismul hard-core de mai sus, filmul lui Jude e dovada unui mare curaj al regizorului de a se exprima cum vrea, fara sa-i pese de consecinte. Ori iti place, ori il urasti. Mie mi-a placut.