In cautarea lui Emo

Emo reprezinta genul de cuvint care te face sa te simti batrin daca nu stii ce este. Inseamna ca esti oarecum depasit, ca nu mai urmaresti miscarea din jurul tau si ca ai inceput sa treci si tu pe linga copiii din parc imbracati in negru pe ditamai canicula, ciufuliti si poate cu un piercing in buze si sa zici ceva de „tinerii din ziua de azi".

Termenul „emo" a devenit o vedeta mediatica dupa ce o tinara de doisprezece ani din Bucuresti si­a pus capat zilelor; toti jurnalistii care au relatat incidentul au avut grija sa adauge ca era „adepta a curentului emo". In toata povestea, detaliul cu pricina s­a transformat intr­un „pentru ca" mai rapid decit ar fi facut un silogism insusi Aristotel.

Au fost chemati la datorie psihologi, sociologi, parinti, profesori, consilieri si vedete pentru a­si da cu parerea despre influentele nocive ale cultului. Articole din ziare ne informeaza despre apucaturile ciudate ale acestei aproape­ca­nu­i­s­a­spus „secte": „au blogguri pline de fotografii si coduri", ne povesteste „Evenimentul Zilei". Feriti­va, oameni buni. Au fotografii. In aceeasi insiruire si cu acelasi grad de generalitate aflam ca se „cresteaza cu lama pe corp" si uneori se sinucid. Pe un site local din Iasi, un interviu cu o „fosta adepta a curentului emo" este anuntat de parca ar fi o marturie inedita a unui mincator de cadavre. In fapt, citim o discutie cu o tinara care este un pic nemultumita ca lumea ii zice ca este normala.

Converse de 200 RON si par ciufulit

In rezumat: „tineretul de azi" si­a gasit Kurt Cobain­ul/Depeche Mode­ul/deathrockul (a se completa dupa preferinte si experiente personale) zilelor lor. Se numeste Emo si este un stil de viata. A plecat din muzica, un stil care se apropie de un punk mai emotiv, cu versuri care vorbesc de multe ori despre moarte, pierderi, tristete. Daca nu iti place, sint ok si melodii mai triste de la Avril Lavigne.

Insa un ghid Cum­sa­fii­un­emo nu ar vorbi doar despre muzica, ci ar avea si poze. Fotografii care arata cam care ar fi gradul corect de ciufulire a parului pentru standardele emo, cum sa te dai in jurul ochilor cu creion negru, cum sa combini in vestimentatie rozul aprins cu negrul depresiv, ce fel de rame trebuie sa aiba ochelarii tai. Se numeste moda, iar hainele se gasesc la mall.

Atitudinea este cheia. Trebuie sa fii introspectiv, ginditor, profund, sensibil sau, daca esti un pic mai nefericit, se poate ajunge la amaraciune, depresie si furie. Ceea ce nu este nici pe departe dificil, mai ales la 15 ani, cind stim cu totii ca viata e grea. Daca te ajuta, scrie o poezie. Crestaturile de pe miini nu intra in nici un set de reguli, dar sint practicate. Cei din urma sint echivalentul tinerilor care inainte fugeau de­acasa, isi zdrobeau pumnii lovind teatral intr­un gard din cauze amoroase sau inghiteau pastile pentru ca parintii nu le dadeau suficienta atentie. Poarta numele de „copii cu probleme", dar s­ar putea sa fie mai mult problema celor care habar nu au cum sa reactioneze in fata unei generatii care nu a aflat ca este social inacceptabil sa strigi in gura mare ca esti trist.

In apararea Emo, as mai enumera lucrurile bune pe care le­a adus in lume: tenisii Converse, Pon si Zi – doua personaje de desene animate la fel de profunde si emotionante ca un volum de proza scurta premiat de Academia Franceza -, cea mai noua colectie cu cranii argintate de la H&M. Si sa nu uitam ca ii indeamna pe baieti sa plinga.