Jurnal meloman la patru miini

Genul epic

Festivalul International de Jazz "Richard Oschanitzky" a fost creat de Alex Vasiliu, realizator de emisiuni muzicale la TVR Iasi, care a reusit, in 1998, sa obtina sustinerea Studioului regional pentru a-i propune lui Gerhard Pinzhoffer, primul director al Goethe-Zentrum, acest proiect. Aprobat la Berlin, festivalul a debutat in mai 1999. De atunci, la Iasi au cintat Johnny Raducanu, Ion Baciu Jr., Elisabeth Caumont, Vladimir Tarasov & Petras Vyshniauskas, Anatoly Vapirov, Wolgang Guttler, Anca Parghel, Guido Manusardi, Daniel Givone, Mircea Tiberian, Romeo Cosma sau Rick Condit.

Organizat, anul acesta, de Societatea Romana de Televiziune – Studioul TVR Iasi, in colaborare cu Goethe-Zentrum, Centrul Cultural Francez si Radio Iasi, in parteneriat cu Primaria si Casa de Cultura a Studentilor, festivalul a fost inclus in cadrul programului "Iasi 600". In prima zi au concertat pianistul Marius Popp feat. Giocoso String Quartet (alaturi de Pedro Negrescu – bas si Lucian Fabro – baterie) si Cvintetul Ion Baciu Jr. (Ion Baciu Jr. – pian, Dan Johansson – trompeta, Johan Horlen – saxofon, Paul Svanberg – baterie, Georg Breinschmid – bas). Simbata – Academic Jazz Group (cu o componenta studenteasca schimbata in ultimul moment) si Jean Pierre Como Trio, din Franta (Jean Pierre Como – pian, Cristophe Wallemme – contrabas, Stephane Huchard – baterie). In fine, duminica – Joy of Life (Cristian Soleanu – saxofon, Ion Baciu Jr. inlocuindu-l pe Petrica Andrei – pian, Decebal Badila – bas, Vlad Popescu – baterie) si Mark Brenken din Germania (Stephan Struck – trompeta, Mark Brenken – pian, Alex Morsey – bas, Marcus Rieck – baterie). Evident, si Aura Urziceanu, intr-un recital extraordinar.

Genul liric

Transcriu notite sumare, scrise chinuit, la lumina slaba. Nu mai pun ghilimele. Prima mea zi de "Oschanitzky". Pentru ei – a doua. Ploua marunt si rece si urc zgribulita la etaj. Inca se fac probe de sunet, oamenii vorbesc in soapta, sint citeva fotolii rosii stinghere, surde, fara stapini, dar nu le numar. Putine, oricum, poate 10% – tuturor le plac procentele, se zice ca dau credibilitate informatiei.

Reflectoarele sclipesc in sticla ochelarilor, ea este prea slaba pentru rochia neagra si cinta mingiietor cu o mina la spate, linga o chitara prea albastra. Nokia Tune. Citeva capete se intorc cu repros.

Fumat, cumparat cartea lui Alex Vasiliu, revenit pentru Trio Pierre Como. Mi-au amortit genunchii. Blugi cu fermoar spre gleznele mereu in neastimpar. Pierre, nu eu. Se joaca si ma simt fortata sa ma alatur lor, trecind dintr-o stare in alta la fel cum trece el dintr-o limba intr-alta, vorbindu-ne dulce intr-un amestec de engleza, franceza, italiana si "roman", un grai pe care nu-l intelege, dar se incapatineaza sa-l rosteasca. Pe cit de frenetic si brusc domol imi pare pianul, pe atit de serios contrabasul. Cei din fotoliile rosii izbucnesc frenetic in aplauze, ca o virgula strecurata abil intr-un text bogat de metafore. Bateristul zimbeste cu pleoapele strinse, punctind un "T" ritmic, sacadat. As dansa daca fotoliilor nu li s-ar parea desuet.

Duminica. Mark Brenken. Pronunta clar titlul fiecarei piese care urmeaza, inclusiv in romaneste. Imi plac, le cumpar CD-ul fie si numai pentru cintecul trenuletului de lemn. "Pentru Diana", pe o fotografie cu pasari in zbor. Decebal Badila ma trimite la Jean Michel Jarre, sintetizatorul e de vina, desi e o timpenie, stiu, mi-e imposibil sa fac asocieri inteligente si intemeiate. "Eu ascult cu sufletul", ma justific patetic. Ca si profesorul de franceza batrin, inalt, uscativ, cu care fac cunostinta intr-o pauza de tigara.

Si Aura, care cucereste publicul intr-o clipa. Fotoliile rosii gem, oamenii stau pe jos, la balcon, in picioare. Sala improvizeaza dupa ea, vad bucle blonde si suvite carunte laolalta, zimbind. Mas que nada, Somewhere, over the rainbow, Wonderful life sau Can’t help falling in love. Cuiva ii dau lacrimile.

Inchei cu Alex Vasiliu. "Povestea festivalului inainte mult mai este. Dar nimic nu trebuie spus pina la sfirsit. Importante ramin chipurile curioase, intrigate, multumite, radiind de incintare sau de-a dreptul emotionate, pe care le-am vazut de zece ori in luna mai, la toate festivalurile «Richard Oschanitzky». Ce a mai fost, poate vom spune la anul. Nu va grabiti sa aflati totul acum. Aveti timp."