Philip Roth: „Ma retrag!”

"Nemesis va fi ultima mea carte", anunta Philip Roth intr-un interviu acordat revistei franceze "InRocks", "nu mai am intentia sa scriu in urmatorii zece ani. Ca sa fiu sincer, am terminat cu literatura! Uitati la E.M. Forster – s-a oprit din scris la virsta de 40 de ani! Iar eu, care am scris carte dupa carte, n-am mai scris nimic de trei ani. Prefer sa lucrez la arhiva mea, sa o predau biografului meu. I-am dat deja mii de pagini care sint memorii neliterare, nepublicabile in forma actuala. Nu intentionez sa-mi scriu memoriile, dar vreau ca biograful meu sa aiba la dispozitie acest material pentru cartea sa, inainte ca eu sa mor."

De la scris la recitit

In acelasi interviu, Roth dezvaluie faptul ca scrisul a fost intotdeauna o ocupatie dificila pentru el. "Problema", spune autorul american, "e ca m-am indragostit de literatura inca din copilarie. Mai tirziu, mi-am zis ca as putea deveni scriitor. Atunci am incercat sa fac asta si mi-a reusit, pina la un punct. Daca as fi putut face ceva mai bun in viata, credeti-ma, as fi facut cu draga inima! Dar, la inceput, scrisul a fost ceva foarte incitant, asa incit am continuat sa scriu!".

Roth povesteste cum, la 74 de ani, a realizat ca nu mai are suficient timp la dispozitie. A hotarit sa reciteasca volumele pe care le iubise la 20-30 de ani, "fiindca pe acelea nu le mai recitesti niciodata": Dostoievski, Turgheniev, Conrad, Hemingway… Pe urma, a decis sa isi reciteasca propriile romane, incepind cu ultimul, Nemesis.

"Cine are nevoie sa citeasca o alta carte mediocra?"

"Am citit pina m-am saturat, pina la Complexul lui Portnoy, care este imperfect", povesteste scriitorul, "am vrut sa vad daca mi-am pierdut vremea scriind. Am ajuns la concluzia ca, mai degraba, am reusit sa fac ceva. Pot sa spun la fel ca boxerul Joe Louis, ca «am facut ce am putut cu ce am avut la dispozitie». Atunci am decis ca am terminat cu fictiunea. Nu vreau sa mai scriu, sa mai citesc, nici nu vreau sa mai vorbesc despre fictiune. Am consacrat romanului toata viata mea: l-am studiat, l-am predat, l-am scris si l-am citit! De ajuns! Nu mai simt acelasi fanatism pentru scris pe care l-am resimtit toata viata. Ideea de a infrunta inca o data scriitura imi este imposibila!"

La intrebarea interlocutorului francez, daca nu crede ca aceasta atitudine este exagerata, Roth a replicat ca, in viziunea lui, "a scrie inseamna sa gresesti intotdeauna". "Toate ciornele tale spun povestea esecului tau", crede autorul, "nu mai am energia frustrarii, forta de a ma confrunta. Caci a scrie inseamna a fi frustrat: iti petreci vremea punind pe hirtie cuvintul gresit, fraza gresita, povestea gresita. Te inseli fara incetare, esuezi fara incetare si trebuie, astfel, sa traiesti intr-o frustrare perpetua. Iti spui permanent ca nu merge, ca trebuie sa o iei de la inceput. Am obosit. Traversez o epoca diferita a vietii mele; mi-am pierdut orice forma de fanatism si nu resimt nici o melancolie".

"Nu cred", spune Philip Roth, "ca o carte in plus sau in minus ar schimba ceea ce am facut deja. Daca as scrie o noua carte, aceasta ar fi probabil ratata. Cine are nevoie sa citeasca o alta carte mediocra?".