Caută 
3 MIN
O interventie a lui Dan Perjovschi, in revista "22", se incheia asa: "European Influenza: Un proiect relaxat, fara constringeri istorice sau provinciale. Daniel Knorr si Marius Babias creeaza artei romanesti contemporane o buna platforma intelectuala si conceptuala. Sa vedem daca o meritam". La trei ani dupa, intrebarea a primit un raspuns negativ. L-am invitat pe Daniel Knorr, artistul care a trecut odata prin ciocnirea artistic-politica in Romania, sa prezinte cum se vede scandalul poneiului roz din Berlin.
Discutia in jurul temei expozitiei cu pricina de la ICRNY mi se pare justificabila si un lucru pozitiv in propagarea culturii contemporane. Arta este punctul culminant in reprezentarea unei societati si ramine un loc care mereu va stirni discutii si polarizari.
Cu cit mai inalte sint locul si momentul unde se desfasoara "piesa", cu atit mai mult poate deschide discutii polarizante in societate. Cred ca este un prilej bun de a deschide o discutie serioasa despre o societate extinsa global care cistiga sau pierde o viziune prin "asumarea conceptuala" a comunitatilor romanesti de peste hotare. Se poate foarte bine discuta si despre spiritul republican conservator al minoritatilor romanesti din SUA, spirit cunoscut prin ziarele publicate si intilnirile organizate in ultimii ani. Aceste comunitati au cautat sa mentina si sa materializeze un "spirit romanesc national" (in societatea democratica americana) care le ofera un cimp bun de fermentare. De multe ori ceea ce rezulta din aceste procese socio-politice e de natura reactionara si fascista. Ramine de analizat si partea adversara poneiului, ramine a cauta svastica nu la suprafata, ci ascunsa in inima acestei comunitati.
Spiritul american este liberal, insa nu pretutindeni, si a provocat de multe ori cenzuri in multe domenii. In arta a existat si exista cenzura in America, iar in multe cazuri se ajunge la tribunal, unde se face dreptate in favoarea artistilor. Este un proces care la sfirsit nu poate fi cistigat decit de artist, pentru ca dezbaterile si problemele angajate de societate devin un proces cultural ce ridica lucrarea la nivelul reprezentarii acelei societati. Noi toti sintem modelatori ai receptarii lucrarii (si poate chiar ai lucrarii). Pentru ca toate aceste detalii ale discutiei devin un criteriu de intelegere a lucrarii, aceasta fiind "ancorata" intr-un proces social. De obicei, multe lucrari au fost create dupa un proces social, cum a fost in cazul lui Gerhard Richter si al seriei despre teroristi Red Army Faction, Baader si Meinhof (in 2005, la Berlin si Graz).
In cazul nostru, lucrarea, expozitia deschide o discutie, dar este "criminalizata" de media si societate.
Interventia politica in domeniul artei este o practica la fel de discutabila, indoielnica sau dubioasa ca aceea care a avut loc pe timpul nazistilor prin "entartete Kunst", adica "arta degenerata". Daca acum se cauta o dreptate "morala" pe un cimp politic, atunci riscam sa ne pierdem credibilitatea.
Nu e posibil mai degraba ca aceia care "construiesc" acest scandal si reactioneaza la niste cai verzi pe pereti sa puna in pericol "prestigiul" tarii in procesul sau de a deveni un stat membru UE modern, cu o viziune deplin europeana? Nu este poate acest complex de a fi mereu un "membru" controlat al UE un punct de plecare in a deschide "starea de exceptie" pentru a salva ceva timp in atingerea baremurilor europene?
