Caută 
1 MIN
Atât femeile, cât şi bărbaţii sunt astăzi într-o continuă paradă/ manifestare a înfăţişării. Felul cum arăţi este ultimul şi cel mai evoluat limbaj din câte au fost scornite de imaginaţia umană, şi cel mai important. Dacă toate aceste eforturi ar fi parte a unui ritual al împerecherii, cum e la animale, s-ar explica lucrurile, dar demult nu mai e astfel. Aspectul exterior este pur şi simplu un mod de a vorbi fără cuvinte şi fără sens.
Conform istoricilor omul a devenit cu adevărat om acum aproximativ 70 000 de ani când a avut loc aşa-numita Revoluţie Cognitivă, adică atunci când maimuţa umanoidă a început să îşi imagineze lucruri care nu existau de fapt în realitate, când a devenit de fapt creativă. Abia din acel moment lucrurile au pornit rostogolirea către ce avem azi, nu când a început să meargă în două picioare, nu de când a avut degetul mare opozabil ajutând-o să apuce lucrurile mai bine şi să le manevreze mai uşor, nu când a descoperit focul. Practic din acel moment, care nu se ştie din ce cauza a apărut, prin ce concurs de împrejurări sau contribuţii extraterestre, omul şi-a creat propria lume paralelă cu cea reală, aceea din capul său. De atunci aproape nimic nu s-a mai schimbat la el în esenţă, nu a mai avut loc nicio altă revoluţie comparabilă ca importanţă. Noi, cei de azi, suntem aproape identici cu el, cel de acum 70 000 de ani. Diferenţele sunt doar superficiale: ce mâncăm, cu ce ne ocupăm, cum ne îmbrăcăm, cum trăim etc. Schimbările care au urmat au fost mici, înlănţuite una de cealaltă, logice, progresul fiind practic inevitabil. Revoluţia Agricolă, Industrială, Informaţională, Tehnologică sunt toate datorate primei şi celei mai importante fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă acel declic nu ar fi avut loc, fiinţa sapiens ar fi continuat şi azi să trăiască în păduri, mâncând banane, fugind de prădători, iar Terra ar fi fost neschimbată, plină de păduri sălbatice şi fără pic de civilizaţie.
Umanoizii de azi nu ar fi fost cu nimic diferiţi faţă de reptile sau rechini care sunt identici cu strămoşii lor de acum sute de mii de ani, atât în aparenţă, cât şi în comportament şi stiluri de supravieţuire. Asta dacă nu ar fi fost vânaţi până la dispariţie de o altă specie de prădători care nu neapărat ar fi trecut prin vreo Revoluţie Cognitivă, ci pur şi simplu ar fi căpătat o apetenţă sporită pentru carnea sapienşilor.
Din momentul schimbării mentale a maimuţei totul a căpătat pentru ea alte sensuri urcând astfel fulgerător, în doar câteva mii de ani, până în vârful piramidei animalelor. Creierul a dus-o acolo, nu ghearele, colţii, veninul, pe care oricum nu le avea. A exterminat specii întregi de vieţuitoare prin strategii imaginate mai întâi şi apoi puse în practică, prin lucru în echipă, prin găsirea de soluţii care pentru celelalte animale nu puteau să existe.
Să reţinem faptul că în esenţă suntem aproape identici cu strămoşii noştri de cum 70 000 de ani. Adică dacă dai jos tot ce imaginaţia noastră a pus pe noi şi în jurul nostru, rămâne doar el, cel de atunci. Încearcă să renunţi la absolut tot ce ai, inclusiv la haine şi ai să vezi în oglinda unei ape limpezi pe strămoşul tău. Cu păr pe trup, evident, asta e marea diferenţă, părul de pe trup.
Şi acum ajungem la ultima mare revoluţie a omenirii din prezent care nu este alta decât cea a schimbării la înfăţişare. Revoluţia Estetică, la fel ca şi prima, schimbă cu totul percepţia omului despre lume. Acum, ca şi atunci se creează o a treia dimensiune, paralelă cu celelalte două de până acum şi care îl smulge pe om, poate definitiv, de maimuţă.
Luaţi o femeie, oarecare, smulgeţi-o din pat la 6 dimineaţa şi trimiteţi-o dezbrăcată, nemachiată şi nespălată la muncă, la birou. Va fi ea aceeaşi femeie ca în ziua precedentă, va putea să îşi îndeplinească sarcinile cum trebuie? Teoretic da, bineînţeles, pentru că nu e legată de mâini şi de picioare, dar practic acest lucru este literalmente imposibil de realizat. Femeia respectivă nu doar că nu va putea mişca un deget la serviciu, dar va suferi un şoc atât de puternic psihologic, social, fizic chiar, încât îi va lua o bună bucată de timp, din viaţă să îşi revină. De ce? Pentru că maimuţa din ea a dispărut, lăsând locul altui animal imaginat numit, în general, om. Omul nu mai este dependent la propriu doar de hrană şi adăpost, ci de o mulţime de alte lucruri. Un om nu poate ieşi din casă fără haine, fără alte accesorii vestimentare, neparfumat, nespălat. Nu poate! El are voie să încerce la fel cum încearcă o căprioară să treacă un rău umflat, dar nu va reuşi, ori se va îneca, ori se va întoarce din drum sleit de puteri.
Sunt mulţi oameni care nu se identifică pe ei înşişi decât cu machiaj pe faţă şi îmbrăcaţi doar într-un anumit fel. Majoritatea femeilor intră aici, dar nu numai, un travestit, de exemplu, că tot e perioada curcubeică, nu poate ieşi din casă decât machiat în personajul său, în genul ales de el. Pentru el, viaţa reală este doar cu machiaj, doar costumat, fără aceste accesorii nu există, e doar o umbră ascunsă în întuneric.
Atât femeile, cât şi bărbaţii sunt astăzi într-o continuă paradă/ manifestare a înfăţişării. Felul cum arăţi este ultimul şi cel mai evoluat limbaj din câte au fost scornite de imaginaţia umană, şi cel mai important. Dacă toate aceste eforturi ar fi parte a unui ritual al împerecherii, cum e la animale, s-ar explica lucrurile, dar demult nu mai e astfel. Aspectul exterior este pur şi simplu un mod de a vorbi fără cuvinte şi fără sens. Vezi colo un domn în costum, el transmite seriozitate, prestanţă, deşi este un interlop fără scrupule, dincolo vezi o doamnă îmbrăcată şi ea într-un costum elegant, la fel transmite şi ea, seriozitate, eleganţă, deşi e condamnată la puşcărie pe viaţă pentru corupţie, hoţie. Trece pe lângă tine o tânără domnişoară puternic machiată, cu fustă scurtă şi un decolteu generos, strigător la cer, ea transmite dorinţă sexuală fără doar şi poate, dar ia încearcă să o agăţi să vezi ce scatoalce îţi iei, pentru că e măritată, are copii şi un serviciu respectabil. Pe partea cealaltă a străzii merge săltat şi falnic un tânăr cu un tricou perfect alb, mulat pe muşchii evidenţiaţi, pantalonii scurţi de firmă dezvăluind nişte picioare proaspăt epilate, în picioare are pantofi noi de piele fără ciorapi, parfumul lui umple toată strada. E tot ceva sexual acolo, şi totuşi nu e, merge doar să îşi plătească facturala gaz şi nu avea „nimic altceva” cu ce să se îmbrace.
Dar ce e până la urmă, dacă evidenţa ne înşală atât de tare? În ritmul ăsta o să ajungem să ne îmbrăcăm la „costumul lui Adam” vorba cuiva, toţi, să ne curgă balele unii după alţii de dorinţă, pentru că maimuţa vede şi simte şi înţelege ceea ce a înţeles de milioane de ani încoace, dar să rămânem toţi fără perechi şi frustraţi sexual, iar omenirea să se prăbuşească sub propria frumuseţe şi atât. Mesajul acestor oameni e clar: sunt frumos, sunt dezirabil, priveşte-mă, doreşte-mă, dar stai departe, doar mă joc…
Ei bine, tocmai aici e Revoluţia Estetică. Maimuţa a devenit prin imaginaţie om, care la rândul lui s-a transformat doar în simplă lui imaginaţie. Ecranele de peste tot din jur sunt martore ale acestei schimbări majore. În ele sunt chipuri nu de oameni, ci de visuri, de creaţii, de simple desene umanoide şi atât. Oamenii reali se retrag din ce în ce mai mult în spatele imaginilor. Tot ce se întâmplă, de la războaie, la evenimente culturale, nu e cu oameni, ci cu imagini. Atuul nostru cel mai mare care ne-a făcut stăpânii lumii va fi stăpânul nostru în viitor.
Briscan Zara este scriitor şi publicist
