Academice

► Tocmai acum. Îngrijit de Gabriela Haja, lexicolog şi lexicograf de înaltă ţinută profesională, şefa departamentului de profil de la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Filialei Iaşi a Academiei Române, volumul reprezintă un act de binevenită dare de seamă privind stadiul actual al cercetării aplicate a lexicului limbii române, după o sută de ani de la începuturile Dicţionarului tezaur al Academiei, şi de răspuns la o justificată curiozitate în ceea ce priveşte perspectivele într-un domeniu de cea mai veritabilă tradiţie şi de respectabile împliniri.

► De bine. Cu privire la lexicografie, educaţia umanistă ne duce cu gândul, mai întâi, la spusele filozofului francez Volney, după care „Le premier livre d'une nation est le dictionnaire de sa langue”. De aceea, atenţia ne este atrasă, în mod fericit, prin această realizare editorială, de faptul că lexicografii nu sunt doar tehnicieni care, în deplin şi complicat concert cu operele de aceeaşi specialitate precedente, redactează articole actualizate de dicţionar, ci, paralel, sunt dintre cei mai interesanţi gânditori în universul lexicului, cu aplicaţie la vocabularul limbii române, şi studioşi îndrăzneţi ai dezvoltării domeniului. Şi iată că în prima secţiune a volumului, Tradiţie şi actualitate, suntem confruntaţi cu sfera largă de probleme din preocuparea lexicografilor, ilustrate prin studii de caz semnate de autorii volumului: istoria lexicografiei academice, filologie, gramatică, etimologie, frazeologie. Fireşte, spaţiul nu ne permite să preluăm cel puţin numele autorilor, ca să nu mai vorbim de titlurile celor zece articole publicate în această parte a volumului, ce schiţează deja abordarea, progresivă, a problematicii procesului de informatizare a cercetării lexicografice, inovaţie promovată de lexicografii ieşeni şi relaţionată cu realizări remarcabile ale colegilor de la alte institute academice de profil şi din mediul universitar.

► De rău (aparent). Din cultura umanistă, ne confruntăm şi cu deprecierea dicţionarelor. Există, tot în gândirea franceză, slogane manifestând cel puţin rezerve faţă de lexicoanele de tip „tezaur”, din zona „le dictionnaire est bien un cimetière des mots”, respectiv „dictionnaire-cimetière, ⁓nécropole, ⁓cénotaphe”. Nimic mai gratuit ofensator, ca fals, dacă ne referim la domeniu şi prin proiecţia şi conţinutul părţii a doua a volumului prezentat, intitulată Lexicografia academică românească în context naţional şi internaţional, ce răspunde întrebărilor privind perspectivele dezvoltării lexicografiei moderne şi ale investigaţiilor ce ilustrează această preocupare, şi prin prezentarea unor proiecte de cercetare actuale. Din perspectiva colaborărilor internaţionale, reţin atenţia rezultatele cercetătorilor ieşeni ca parteneri la proiectul „ENeL. European Network of e-Lexicography”, prin care, de exemplu, s-a facilitat cunoaşterea a două dintre cele mai importante realizări naţionale: „eDTLR. Dicţionarul tezaur al limbii române în format electronic” şi „CLRE. Corpus lexicografic românesc esenţial” devenit, după augmentarea numărului de dicţionare digitizate, „Corpus lexicografic românesc electronic”.

► Progresul. Pentru orientarea privind sensul acestui volum, un interes aparte îl suscită şi informaţia istorică de bază, însoţită de comentarii la obiect, asupra evoluţiei lexicografiei româneşti, cuprinse în studiul introductiv, „Dicţionarul limbii române şi rolul acestuia în politica lingvistică a Academiei Române”, din care cităm formularea unei viziuni încurajatoare privind fondul şi semnificaţia perspectivelor: „Politicile lingvistice contemporane sunt orientate tocmai în sensul adaptării la facilităţile pe care tehnologiile actuale le oferă. De altfel, succesul limbii engleze este datorat, în mare parte, unei foarte bune strategii de promovare prin intermediul resurselor şi al instrumentelor digitale. Exemplul limbilor romanice este de asemenea demn de luat în considerare… Cel mai important pas ar fi acela al realizării unor proiecte comune, interinstituţionale, la nivelul Academiei Române, prin care experienţa cercetătorilor lingvişti să fie pusă în relaţie cu experienţa specialiştilor în prelucrarea limbajului natural, prin care rezultate obţinute paralel să fie conjugate, astfel încât procesul de punere în valoare a limbii române în mediul actual să fie simplificat şi optimizat”.

► Şi eficientizat, dacă ne gândim, de exemplu, la o relaţie „lingvistica textului” vs. conceptul „lanţul de prelucrare textual” analizat de prof. Dan Cristea, m. c. al Academiei, în comunicarea „O perspectivă informatică integratoare asupra resurselor şi instrumentelor lingvistice pentru limba română”, prezentată la colocviul „Unitate lingvistică – unitate teritorială. Rolul limbii române în Unirea de la 1918”, desfăşurat la Iaşi în zilele de 30-31 mai, a.c.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi