Basmul cu Prâslea şi merele de aur

* Luaţi cu problemele politico-economice uităm să redevenim, din când în când, copii puri: iată de ce venim azi cu o poveste de început de săptămână! Orice asemănare cu personaje din viaţa reală e pur întâmplătoare! Povestea, aşadar:

* A fost odată, ca niciodată, o împărăţie. Împăratul şi împărăteasa erau zmei şi aveau un fiu, tot zmeu; fiind zmeul celor doi zmei era poreclit Zmeul Zmeilor. Zmeul împărat era mai puţin preocupat de educaţia fiului decât de livada sa cu mere de aur, fiindcă, de obicei, ai probleme cu o livadă de caişi sau de pruni, darămite cu una de mere de aur! Multe probleme le cauza Prâslea, din vecini, tânăr fără loc de muncă stabil, care sărea gardul, mânca mere de aur şi apoi arunca pe jos cotoarele de aur. Se pare că Prâslea avea un sistem digestiv în stare să digere şi aurul; altfel, vai de fundul lui!

* De la un timp, Prâslea a început să vină la furat cu genţi mari, nu de aur, ci de rafie, pe care le umplea cu mere de aur şi fugea cu ele acasă, la părinţii lui, care făceau din ele rachiu de mere de aur la un căzănel de aramă. Singura consolare a bătrânului zmeu era că spre miazăzi se întindea împărăţia Căpcăunului, care avea şi el o livadă, dar cu mere de argint, şi probleme de aceeaşi natură, dar cu Făt Frumos, care le fura şi le ducea la ai săi, să facă din ele rachiu de mere de argint. Spre miazănoapte era împărăţia Balaurului, cu livada sa de mere de aramă, pe care le fura Greuceanu, din motive asemănătoare.

* Zmeul a aflat pe surse că părinţii lui Greuceanu nu făceau, din merele de aramă din livada Balaurului, rachiu de mere de aramă, ci căzănele de aramă în care părinţii lui Prâslea făceau rachiu din mere de aur, iar părinţii lui Făt Frumos rachiu de mere de argint. În plus, mai făceau din merele de aramă şi ghiuluri, pe care le plasau fraierilor drept inele din mere de aur. Tare s-a enervat zmeul şi şi-a pus supuşii să stropească merele din livadă cu chimicale, apoi a vorbit cu Căpcăunul şi Balaurul şi i-a îndemnat să procedeze la fel.

* După ce au furat mere de aur stropite din livada Zmeului / mere de argint stropite din livada Căpcăunului / mere de aramă stropite din livada Balaurului şi au mâncat din ele, Prâslea, Făt Frumos şi Greuceanu au simţit o bolboroseală în maţe şi fiecare s-a refugiat în livada cea mai apropiată, printre pomi, să nu-l vadă nimeni. A doua zi n-au mai avut nimic, dar pomii s-au ofilit. Pe terenul dinspre Apus s-au stabilit nişte investitori care vindeau mere mari, roşii şi frumoase, dar cam fără gust. După câteva luni, dinspre Răsărit au venit unii care au furat merele de aur, de argint, de aramă şi chiar pe cele de supermarket.