Caută 
4 MIN
Am intrat în jumătatea plină a verii, cu înghesuială prin staţiuni şi şosele blocate de maşini bară la bară. Turiştii mulţi şi înfometaţi trebuie hrăniţi într-un fel sau altul; unii s-au plâns că, pe fondul cererii care bate oferta, au fost hrăniţi mai mult într-un fel decât în altul, au primit chiftele suspecte, mici mici, pizza cu gust de carton, şaorme cu maioneză care bolborosea, scrumbii şi hamsii scoase la vânzare pentru a zecea vară la rând şi alte asemenea delicatese care fac turistului maţul plin, scaunul moale şi concediul ratat.
Pentru a afla cât adevăr se află în spusele acestor răuvoitori am stat de vorbă cu un domn chiar din domeniu, care ne va lămuri:
* * *
– Bună ziua! Cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi?
– Da, sunt managerul localului de plajă "Delfinaşul şi delfinii" şi tocmai supraveghez activitatea, mă uit la Chef Liu, să nu spargă ceva…
– Aveţi un angajat chefliu, ebrietat, şi îl lăsaţi să lucreze?
– Nu, domnu'! E specialistul nostru în bucătăria asiatică, e chinez şi se numeşte Liu. E şi chef bucătar, deci e Chef Liu, aşa scrie şi pe ecuson.
– Aha! Dar numele localului, "Delfinaşul şi delfinii", de unde vine, că e cam ciudat?
– Am la mine în oraş un local doar pentru nunţi şi botezuri, "Naşul şi finii"; am adaptat numele pentru litoral… Adică naşul – delfinaşul, finii – delfinii… înţelegeţi, nu?
– Să trecem peste asta. Văd că se desfăşoară o intensă activitate la adăpost de ochii clienţilor; ce se întâmplă, de fapt?
– Nimic interesant. Ca în multe domenii de activitate, se face un update, sa-i zic aşa.
– Dar văd nişte bucătărese care râcâie şi spală cu bureţii nişte produse: e normal?
– Actualizăm semipreparatele expirate, cum ar veni. De exemplu, râcâie cu şpaclul mucegaiul de pe unele produse, dar nu-l aruncă. Mucegaiul ăla se pune pe caşcaval şi-l facem brânză franţuzească! Din bube, mucigaiuri şi noroi facem feluri de mâncare noi, să mai variem meniul, că şi turiştii s-au cam săturat de şaorme, mici şi hamsii!
– Bucătarul chinez, domnul Chef Liu, ce găteşte? Preparate asiatice, bănuiesc…
– A fost, la început, o ciocnire a civilizaţiilor noastre, dar omul s-a dat pe brazdă. Liu e un bucătar plin de imaginaţie, valorifică tot ce găseşte, tot ce prinde…
* * *
– Tot ce prinde? Cum vine asta?
– Cred că aţi aflat şi dumneavoastră mai multe în ultimul an, de când cu pandemia, despre bucătăria asiatică. Aseară, de exemplu, a prins un liliac mare şi a făcut o oală mare de "Borş Wuhan". Alaltăieri n-a găsit pangolini, dar a prins maimuţa fotografului de pe plajă, că a momit-o cu banane; am încredere în el, deşi prefer să nu mă uit…
– Văd că alimentele sunt depozitate necorespunzător, stau în căldură, unele chiar în soare, curge ceva din lăzi… Nu se strică?
– La noi nu se strică, la noi doar se transformă. Echilibrul în natură se păstrează. Mai sunt produse care îşi schimbă starea de agregare, dar ce-i rău în asta? Apa de izvor se evaporă şi devine nor, apoi ploaie, iarna devine gheaţă, apoi din nou apă de izvor.
– Mă uitam la lădiţele alea cu roşii, care tocmai îşi schimbă starea de agregare…
– Le-am pus acolo anume ca să se chifligească şi să devină pastă de tomate bio, fără conservanţi. Gângăniile de pe ele sunt o garanţie a calităţii: rău e când gângăniile fug de anumite alimente, atunci e periculos. Am avut un sos de pizza care ne-a fugărit toţi gândacii şi chiar şoarecii, că rămăsese bietul Chef Liu fără idei de meniu!
– Aveţi în bucătărie o singură oală cu un amestec suspect, vineţiu, dar în meniu aveţi trecute chiftele, sarmale, ardei umpluţi, mici, ciorbă de perişoare… Cum explicaţi?
– Amestecul din oală, dacă e prăjit, e chiftea, dacă se fierbe aşa e perişoară, dacă se fierbe în foaie de varză e sarma, dacă se fierbe în ardei e ardei umplut şi dacă se pune pe grătar e mic. Mai mult, dacă îl însiropăm cu apă şi miere devine baclava şi dacă îi punem frişcă deasupra se face savarină!
