Calcule politice şi guvernamentale (II)

Guvernul condus de Florin Cîţu se pregăteşte să treacă în Noul An, acompaniat de un set de întrebări şi dubii mai amplu decât cel obişnuit, în cazul guvernărilor de centru-dreapta. Multe dintre ele ţin de calitatea răspunsurilor la problemele de politică publică ale momentului, în primul rând combaterea pandemiei şi refacerea economică. Cu siguranţă că ele vor avea cea mai mare pondere în evaluarea performanţelor noului cabinet şi vor sta la baza majorităţii comentariilor de presă, în lunile ce vor urma. Există, însă, şi chestiuni legate de compoziţia şi rezistenţa la şocuri a aliajului din care a fost constituită actuala coaliţie guvernamentală.

Ca de obicei, apare chestiunea relaţiilor dintre principalele formaţiuni, PNL şi USR-PLUS. Între electoratele lor există o importantă zonă de intersecţie – cu alte cuvinte, de competiţie. În teritoriu, relaţiile între activiştii celor două grupări sunt caracterizate de o sinceră şi intensă adversitate, mai ales după cele două campanii succesive din ultimele luni. Înţelegerea de constituire a cabinetului a venit pe fondul dezamăgirii ambilor jucători şi a fost, în esenţă, unica soluţia rezonabilă. Dar, aşa cum ştim din experienţa formulelor de coaliţie, guvernarea va avea efecte inegale asupra cotelor electorale ale partenerilor şi, din această cauză, am putea asista la începerea unor jocuri de arogare a meritului sau pasare a responsabilităţii.

Cabinetul a rezultat din negocieri conduse, cel puţin în cazul PNL şi USR-PLUS, de lideri cu probleme de autoritate în propriul partid. Atât numărul şi ponderea portofoliilor, cât şi numirile în funcţie vor reprezenta, după caz, teme de atac din partea contestatarilor sau argumente în sprijinul apărării. Nu putem discuta aici despre influenţa acestor negocieri (şi a rezultatului lor) asupra şanselor domnilor Ludovic Orban sau Dan Barna de a se menţine în fruntea celor două formaţiuni. Probabil că ambii vor încerca să-şi contracareze rivalii argumentând, printre altele, că nu trebuie pus în pericol echilibrul precar ce a permis învestirea guvernului Cîţu. Totuşi, ne putem imagina un eventual nou lider USR-PLUS ca vicepremier, în locul domnului Barna, sau un eventual nou lider PNL reclamând poziţia de prim-ministru. Sau, dacă ţinem cont că în 2024 vor avea loc toate alegerile posibile, ar putea apărea şi varianta în care un lider de partid, vechi sau nou, preferă să nu intre în guvern şi să-şi menajeze imaginea în aşteptarea prezidenţialelor.

O mare necunoscută este şi evoluţia raporturilor între guvern şi şeful statului. Mai devreme sau mai târziu, preşedintele Iohannis va trebui să ne ofere o imagine mai clară asupra intenţiilor sale de viitor. Deocamdată, putem observa că atât preşedintele Iliescu (după înfrângerea din 1996), cât şi preşedintele Băsescu (după cel de-al doilea mandat) s-au întors în prima linie a politicii interne. Mai târziu şi cu mai puţin succes a încercat să revină şi preşedintele Constantinescu, prin intermediul Acţiunii Populare. Cu alte cuvinte, nimeni nu ar trebui să fie surprins dacă preşedintele Iohannis va face acelaşi lucru, iar contextul anului 2024 i-ar putea fi favorabil – desigur, dacă vor fi întrunite anumite condiţii asupra cărora nu putem insista aici.

Însă, în teorie, posibilitatea unui scenariu de acest gen va avea consecinţe atât în interiorul PNL, cât şi la nivelul coaliţiei. Dinamica de putere din interiorul PNL ar fi afectată într-un mod ce nu poate fi anticipat acum. Apoi, ne putem închipui că USR-PLUS va accepta mai greu patronajul de la Cotroceni dacă se aşteaptă ca actualul preşedinte să-i fie din nou adversar politic, în calitate de lider al PNL – sau îl va accepta doar atât timp cât va simţi că o asemenea atitudine este profitabilă. În aceeaşi logică, USR-PLUS ar putea obiecta faţă de ideea de a participa la un guvern condus de un premier liberal care să devină, mai târziu, candidatul acestui partid la prezidenţiale. Nu e vorba, aici, de a specula pe marginea intenţiilor de viitor ale domnului Cîţu, ci doar de a semnala faptul că, în acest moment, PNL nu are un nume care să se detaşeze de pluton în privinţa candidaturii la funcţia supremă, iar între procesul de selecţie şi actul de guvernare vor exista nenumărate conexiuni.

Poate părea exagerat să vorbim acum despre multiplele alegeri din 2024, dar, se ştie, cursa a început în seara de 6 decembrie, ora 21,01.