Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Capitalism discursiv

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

În zorii Revoluţiei Industriale, cărturari luminaţi precum Adam Smith (1723-1790), pionier al gândirii moderne asupra circulaţiei capitalului, au înscris în ramă economică activitatea de comunicare, arătând că limbile omeneşti funcţionează asemenea maşinilor mecanice. 

Guvernată de principiul economiei, maşinăria discursivă de uz cotidian funcţionează eficient în măsura în care se întreţine un echilibru dinamic între resurse şi nevoi. Altfel spus, bogăţia de resurse aflate la dispoziţia unui vorbitor este pusă în balanţă cu priceperea acestuia de a întrebuinţa cu chibzuinţă "materia primă" a limbajului, astfel încât să putem comunica comod şi eficient. Dar omul este atât o fiinţă socială binecuvântată cu harul de gândi şi cu darul de vorbi, cât şi o creatură care poate spune orice fără a zice, în fond, nimic.

Despre economia tranzacţiilor discursive s-a scris cu interes şi cu pricepere încă din timpuri străvechi, iar simpla trecere în revistă a celor mai importante modelări ar depăşi cu mult mizele textului de faţă. Prin urmare, e mai simplu să dezvăluim chiar miezul poveştii.

Prin anii ’80, un lingvist britanic cu minte scânteietoare şi condei ascuţit a publicat o lucrare de referinţă care, dacă ar fi fost tradusă în româneşte, s-ar fi intitulat Principii de pragmatică. Autorul lucrării se numea Geoffrey Leech (1936-2014), iar în inima cărţii cu mii şi mii de citări în toată lumea creştea o temă aparent măruntă, fragilă, aparent neverosimilă: politeţea. Pe scurt, învăţatul britanic considera, ca şi alţi specialişti, că actele noastre de limbaj au ca repere cooperarea şi politeţea. Vorbind, arătăm că ne înţelegem şi ne respectăm unii pe alţii. Totuşi, spre deosebire de concepţiile altor lingvişti, Geoffrey Leech angaja în demonstraţie o viziune proaspătă, conturată în termenii raportului cost-beneficiu şi, la prima vedere, capitalismul discursiv descris în lucrare pare simplu: dăruind, vei dobândi. Prin urmare, conversaţia dintre doi oameni este cu atât mai plăcută şi mai de folos cu cât fiecare dintre protagonişti investeşte mai multe resurse menite să asigure beneficiul celuilalt. Vorba dulce mult aduce.

În economia comunicării, şase repere, numite maxime, pot fi urmărite pentru a evalua eficienţa şi eleganţa producţiilor noastre discursive: tactul, generozitatea, modestia, aprobarea, acordul şi simpatia. Maxima tactului dezvăluie că un vorbitor atent şi delicat are multe de câştigat şi puţine de pierdut. Maxima generozităţii semnalează că lauda de sine nu miroase a bine. Maxima modestiei presupune punerea în valoare a interlocutorului, iar cea a aprobării reflectă creditul discursiv pe care îl acordăm cuiva. Acordul şi simpatia sunt maxime ale reciprocităţii. Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i zice. Iată, în viziunea lui Leech, ingredientele pragmatice ale conversaţiilor de succes: amabilitate, cumpătare, decenţă, încredere, bunăvoinţă şi deschidere.

În contrast cu această teorie suplă şi optimistă, piaţa economică a discursului public pare a ne înfăţişa un tablou à l’envers. Modelul dominant care însufleţeşte multe emisiuni de televiziune urmărite de milioane de telespectatori pare croit după scenariul unui asediu absurd. Încă dinainte de a se declanşa, "dialogul" presupune încleştare, ostilitate, conflict. Înţeleasă prin prisma micului ecran, reţeta unei convorbiri de succes pendulează între diplomaţia unui club de ţaţe şi insulta prost camuflată sub pretextul pamfletului. De multe ori, este considerată naturală, autentică şi victorioasă conduita discursivă călăuzită de incisivitate nesăbuită şi inutilă, dezmăţ verbal, obrăznicie altoită cu tupeu sau amplificată de nerozie, neîncredere cu accente patologice, intoleranţă şi opacitate. Privit în oglinda retorică a vorbei de duh "lume multă, oameni puţini", acest soi de teribilism discursiv seamănă vânt şi culege furtună.

Imitat, prelucrat şi răspândit în masa de vorbitori, acest stil cioturos de a comunica are urmări nefaste dintre cele mai felurite, de la ecolalia care macină schimburile de mesaje realizate prin intermediul reţelelor de socializare la coprolalia care însoţeşte ca un duh malefic monologul amabil dintre şoferi. În capitalismul discursiv al viitorului, tactul, generozitatea, modestia, aprobarea, acordul şi simpatia vor fi cele mai aspre jigniri adresate cuiva. Instinctul îmi spune că politeţea îi va scoate pe mulţi din minţi.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri