Cea mai aşteptată premieră

Deşi rezultatul alegerilor europarlamentare a însemnat o lovitură teribilă pentru "partidul penalilor", este total contraindicat să crezi că pesediştii au vreo intenţie să se schimbe în bine. Declaraţiile belicoase ale unora dintre liderii formaţiunii precum şi salvarea, prin votul în plen, a caraghiosului Tăriceanu de la dreapta justiţie arată că PSD speră ca momentul de năuceală – vorba lui Dăncilă – să treacă rapid.

Cât apreciaţi că va dura perioada de refacere a formaţiunii infractorului Liviu Dragnea, lăsată moştenire actualului premier?

Dacă este să analizăm comportamentul Vioricăi Dăncilă, care refuză să candideze la prezidenţialele din toamnă, atunci mai mult de şase luni, dar totuşi mai puţin de un an. Miza PSD este reprezentată de alegerile locale, scrutin ce a pus întotdeauna bazele unei reţele de baroni şi baronaşi corupţi până în măduva oaselor, capabili însă să ducă partidul cât mai departe. Mişcările actuale de trupe şi deciziile controversate ale guvernului demonstrează că PSD pregăteşte revanşa la primăvară. Pentru păstrarea puterii din teritoriu, "partidul penalilor" este gata să sacrifice prezidenţialele.

Privind potenţialii adversari ai lui Iohannis din partea PSD – peremista Olguţa Vasilescu, rusofilul Liviu Pleşoianu, inflamatul Şerban Nicolae ori falimentara Gabriela Firea – realizăm că nici unul dintre aceştia nu are cum să-i pună probleme actualului preşedinte. Mai degrabă, ţinând cont de gura spurcată a celor de mai sus şi de sprijinul constant şi oneros al televiziunilor aservite, tactica pesediştilor va consta în a-l provoca pe taciturnul neamţ la diferite înfruntări electorale. Scopul lor va fi doar acela de a lansa cât mai multe minciuni, greu de demontat de-a lungul unei campanii relativ scurte. Oricum, dacă înainte pesediştii ignorau bătăliile face to face, acum le vor solicita imperativ chiar ei, ştiind că nu au absolut nimic de pierdut. Aproape o noutate, aş spune.

O altă premieră, de data asta absolut veritabilă, ar putea fi intrarea în competiţia pentru funcţia de preşedinte al României din partea "partidului penalilor" a altui pesedist decât şeful formaţiunii. În vechime, atât Iliescu, cât şi Năstase, Geoană şi Ponta porneau lupta din postura de lideri ai celui mai mare şi mai corupt partid din ţară. La toamnă, dat fiind non combatul lui Dăncilă, s-ar putea să fie altfel. Explicaţia e simplă: înfrângerea (aproape sigură) a candidatului PSD va atrage după sine decăderea şi marginalizarea învinsului, iar secunda lui Dragnea nu-şi permite această trecere pe linie moartă. Ori nu i se va permite – dar este exact acelaşi lucru.    

În ceea ce-i priveşte pe respingătorii Olguţa, Pleşoianu, Nicolae ori Firea (de va candida), chiar dacă pierd – şi vor pierde – e de presupus că altceva mai rău nu are ce să li se întâmple, cu atât mai mult cu cât misiunea lor va fi fost doar aceea de a zvârli cu lături în ceilalţi competitori.

Dar dacă scorul înregistrat de candidatul PSD va fi unul jalnic? 

Luând în calcul că pe lângă Iohannis (sprijinit de PNL), la prezidenţialele din toamnă se vor mai înscrie reprezentaţi ai USR-PLUS, PRO România, PMP, UDMR, ALDE ? (ha – ha – ha!), apare posibilitatea unei alte premiere. A celei mai aşteptate premiere! Ca pesedistul aruncat în luptă nici să nu se califice în finală! Posibil? Probabil! 

În acest caz, ce confirmă avantajul obţinut la europarlamentarele din 26 mai, opoziţia nu mai are de făcut decât un singur lucru. Să dea imediat de pământ cu "partidul penalilor". Doar în acest fel năuceala va deveni o stare de spirit asociată pe termen nedefinit cu o formaţiune ce a făcut din anormalitate un modus vivendi. În 2014, aici – în comoditatea cu care şi-a început mandatul – a greşit aproape fatal Klaus Iohannis.