Chiar există opoziţie la tandemul Chirica-Alexe?

O scurtă privire înapoi, acum mai bine de 15 ani. Un moment relevant, am zice. La alegerile locale din iunie 2008, primarul PSD în funcţie, Gheorghe Nichita, era văzut de toţi, inclusiv de sondaje, ca victima perfecta, pierzător aproape sigur. Ba chiar bună parte din presa de la Bucureşti îl dădea în campanie pe contracandidatul său de la PDL, rectorul Dumitru Oprea, câştigător aproape sigur încă din primul tur.

Nichita tocmai încheia un mandat dezastruos, absolut şters, unul cu un buget local sărăcăcios, fără fonduri europene, în UE fiind abia intraţi. Un mandat pe care de altfel l-a câştigat în 2004 după un şiretlic uneltit de Solcanu şi Simirad, care l-au făcut întâi primar interimar, şi care acum vedeau că au pariat prost pe cel ce anterior obţinuse 2% la alegeri.

De altfel, imaginea Iaşului era dezolantă atunci. Infrastructura oraşului era vraişte, peste tot gropi şi moloz, niciun mare proiect cu finanţare UE lansat, din cele ce în anii următori aveau să schimbe efectiv faţa Iaşului. Rectorul de la „Cuza” părea a oferi o mare speranţă numeroşilor dezamăgiţi.

Au umat două dezbateri face to face între cei doi, după turul I. A fost dezastru: ditamai rectorul s-a făcut efectiv de râs, habar nu avea de chestiuni edilitare minimale, probabil înconjurat în universitate doar de yesmeni nu părea să aibă deloc exerciţiul dialogului în contradictoriu. Două întâlniri cu audienţe mari – pe atunci lumea chiar se uita la astfel de emisiuni – în care „perdantul” Nichita a recuperat, câştigând în final alegerile, la limită.

Să nu uităm încă ceva: în campaniile din 2008 şi oarecum şi înainte, aspect menţinut până prin 2012, chestiunile edilitare chiar erau „cap de afiş” în dezbateri, pe pliante, în discursuri. Acum, toate aceste aspecte, dacă mai există, sunt duse total în derizoriu. Nimeni nu îşi mai bate capul cu promisiuni edilitare: atacurile la persoană sunt mult mai la îndemână, nu obligă la nimic, şi par a fi şi mult mai eficiente pentru un electorat plictisit la maximum de politicieni, avid în mare măsură doar de scandal şi cancan, sau în cel mai bun caz conştient că, şi dacă ar primi promisiuni edilitare, nimic nu se va schimba după alegeri, când toate vor fi uitate.

Un primar în corzi a reuşit astfel în 2008 să-şi revină, ajutat decisiv de slăbiciunile adversarului. Ce ne facem însă acum, în 2024, când actuala administraţie Chirica-Alexe nici măcar nu are un adversar serios?

Este aproape de neînţeles cum, în ciuda faptului că avem doi lideri locali ai administraţiei cu mai multe dosare penale, cu credibilitate zero la nivel naţional şi chiar în propriile partide, unde nu au nicio influenţă, opoziţia nu a reuşit să promoveze până acum adversari competitivi, care să genereze măcar speranţă electoratului advers.

Şi, să nu uităm, asta în condiţiile în care performanţele edilitare ale celor doi sunt la limita de jos. Dacă Costel Alexe are, să spunem, de partea sa o evoluţie acceptabilă la Aeroport, atât şi nimic altceva, Mihai Chirica nu are nimic notabil, în afară de gazon şi panseluţe între blocuri, proiectele europene derulate în ultimii ani în oraş fiind absolut insignifiante pentru un oraş de anvergura Iaşului.

Asta e situaţia, aşadar, cu un an înainte de alegeri. Care ar putea fi, însă, explicaţia lipsei de alternative?

Privind spre opoziţie, vedem pe de o parte un lider lipsit de vigoare, care ani la rând a părut mai degrabă amator de un non-combat cu primarul, probabil din cauza unor proiecte ale familiei. Un lider fără influenţă serioasă inclusiv la Bucureşti, şi care a lăsat filiala moştenire unor tineri după chipul şi asemănarea lui. Aşadar, aşteptări minime.

De cealaltă parte a opoziţiei locale, un partid în care certurile s-au ţinut lanţ, şi care în loc să se aplaneze acum, în anul preelectoral, au ajuns, mai rău, să frizeze ridicolul.

Partide aşadar care nu au reuşit să producă nu o alternativă serioasă, credibilă, dar nici măcar una care să ofere speranţă categoriei mari de alegători ce se simt nereprezentaţi în acest moment în administraţia locală.

Ce lideri de anvergură, ce candidaţi viguroşi aţi vrea să iasă din aceste combinaţii politice betege? Haideţi să fim serioşi…

Şi haideţi s-o spunem şi mai franc, ca să nu ne mai fandosim şi să ne amăgim: avem o administraţie locală cu doi şefi încorsetaţi în dosare penale, necredibili, fără proiecte finalizate, deci uşor de bătut în orice competiţie serioasă, dar, ghinion: nu are cine să-i bată. Se va schimba ceva în următoarele 11 luni?