Cine garantează pentru candidatul USR la Primăria Iaşi?

De pe la începuturile anilor 90 şi până prin 2016, PSD a folosit acelaşi truc electoral care în timp devenise un trademark pentru organizaţie. Cu câteva zile înainte de alegeri, cumpăra pagini întregi în presa locală în care diverşi reprezentanţi ai elitei ieşene îşi anunţau public susţinerea pentru candidatul PSD la Primărie. Profesori universitari, medici, oameni de cultură, afacerişti conectaţi la banul public, în fapt, cam toată „intelighenţia” locală dependentă de finanţarea partidului stat. Cu toţii lăudau calităţile alesului social-democrat, care „calităţi” gravitau în jurul aceluiaşi blestem, că e suficient ca primarul să fie „un bun gospodar”.

Recent, Cosette Chichirău, Marius Bodea şi Răzvan Timofciuc şi-au anunţat intenţia de a reprezenta USR în cursa pentru Primărie. Trecem peste tensiunile din filială cauzate de inflaţia bruscă de candidaţi, pentru că problema celor trei e alta. Şi dacă ar lucra împreună, şi-ar strânge azi mâinile şi ar face echipă, tot singuri, tot ai nimănui ar părea. Să ne amintim de campania din 2020, când Cosette Chichirău şi Marius Bodea discutau problemele Iaşului plimbându-se cu maşina prin târg. Chiar şi atunci, când se susţineau reciproc, senzaţia era că asişti la un dialog între Don Quijote şi Sancho Panza. Nicio figură simbolică a Iaşului, pe „bancheta din spate” a maşinii, care să garanteze că cei doi nu se luptă cu morile de vânt.

Într-un oraş liber, fără adânci servituţi politice la nivelul instituţiilor publice, această competiţie, aparent prematură, din USR ar fi avut potenţialul să devină un creuzet al schimbului de idei privind viitorul Iaşului. Altfel spus, cei trei pretendenţi la candidatură să se întâlnească într-un cadru organizat cu studenţi, profesori, medici, angajaţi din administraţie, să-şi expună ideile şi, mai important, să primească un feedback. Din păcate, Iaşul nu e un oraş liber, controlul politic asupra elitei publice rămâne la fel de apăsat ca în anii 90.

Există însă alternativa unor forumuri de dezbatere în sectorul privat. În ultimă instanţă, corporatiştii sunt cei care au oferit USR cel mai bun scor din oraş la parlamentare, tot ei vor rămâne publicul ţintă al partidului la alegerile locale. Sunt cei trei în stare să deschidă porţile clădirilor de sticlă din Iaşi? Să negocieze întâlniri publice cu angajaţii multinaţionalelor şi companiilor locale, în fapt, cu cei care asigură dezvoltarea economică a Iaşului? În ultimă instanţă, să îi convingă pe antreprenori şi pe managerii locali din multinaţionale să garanteze public pentru unul dintre ei? Îmi imaginez că nu e uşor să convingi un patron sau vreun director zonal al unui gigant din IT să-ţi susţină public candidatura, dar să fii primarul Iaşului, altceva decât „un bun gospodar”, trebuie să fie mult mai greu.

La Iaşi, USR s-a maturizat ca organizaţie, s-a osificat ca structură politică, împrumutând tot ce e mai rău de la PSD şi PNL. Scandaluri, trădări, dezertări, lipsă de transparenţă la alegerile interne. Încă nu-i la fel de grav ca la USL, dar nici mult pân-acolo. Pe de altă parte, liderii filialei au rămas la fel de „infantili” politic prin modul în care se raportează la adversarii din administraţia locală. Consideră haiduicia, lupta solitară, războiul de guerilla împotriva baronetului din târg drept o formă de eroism care va fi răsplâtită cândva de electorat. Ei bine, nu va fi. Ca să aibă vreo şansă la alegerile din 2024, candidatul USR trebuie să găsească personalităţi din oraş dispuse să „gajeze” pentru el/ea. Fără un contract public cu ce a mai rămas din elita neînregimentată politic a Iaşului, cei trei se pot pregăti de pe acum pentru „primaries”-urile filialei din 2026.