Cum arată tabloul politic românesc după ce USR şi PLUS au format o alianţă?

Sper că cetăţenii cu drept de vot au înţeles, în fine, după alegerile parlamentare cu rezultat catastrofal atât pentru esenţa Statului de drept, pentru reala orientare pro-europeană a ţării cât şi pentru democraţie cât de importantă este prezenţa la vot.

În primăvara anului 2019 vor avea loc alegeri europarlamentare a căror importanţă este în anul acesta mult sporită faţă de scrutinele anterioare de acelaşi fel. Aceasta şi fiindcă vor arăta cât de pro-europeni mai sunt cu adevărat conaţionalii noştri. Cât de interesaţi de idealul european mai suntem cu toţii. În chip real şi nu doar în declaraţii de circumstanţă. Încă înainte de preluarea preşedinţiei Uniunii Europene de către ţara noastră s-a putut vedea cu ochiul liber că, drept urmare a alegerilor anterioare, au fost trimişi la Bruxelles şi Strasbourg mulţi oameni de slabă calitate. Înşi ale căror prestaţii situate pe poziţia unui naţionalism agresiv, evident mult mai apropiate de ceea ce se întâmplă în Ungaria, Polonia şi, mai ales în Turcia lui Erdogan, au lăsat o impresie lamentabilă. Amplificată de impresia mai mult decât catastrofală lăsată de felul în care s-au comportat, cum au vorbit, cum şi-au înţeles misiunea înalţii oficiali guvernamentali de la Bucureşti. Care, în luna ianuarie, aveau drept sarcină principală prezentarea cât mai convingătoare a priorităţilor preşedinţiei României. Premierul Viorica Vasilica Dăncilă, câţiva miniştri precum Petre Daea. Carmen Dan ori Marius -Constantin Budăi au avut evoluţii neinteresante, slabe, uneori de-a dreptul comice, consumate în faţa unor săli mai degrabă goale.

Tocmai prin prisma acestei situaţii deplorabile ar putea fi receptat anunţul intervenit sâmbătă seara, anunţ potrivit căruia două partide nou create – USR şi PLUS- au decis să formeze o alianţă numită Alianţa 2020-USR ^ PLUS. A fost deja făcută publică lista candidaţilor alianţei la alegerile euro-parlamentare, listă despre care am fost asiguraţi că ar fi fost decisă în primul rând pe baza principiul meritocratic. O privire fie şi numai superficială aruncată asupra numelor ce figurează pe lista în cauză pare să confirme veridicitatea afirmaţiei.

Nu au trecut nici câteva minute după anunţ şi mediile de informare aservite puterii, politicienii acesteia şi, în cel mai regretabil mod, chiar şi reprezentanţii PNL au lansat atacuri dure, imunde la adresa alianţei abia constituite, a partidelor componente, a lipsei lor de ideologie, a presupusului lor balans între poluri antinomice – stânga şi dreapta, dacă nu cumva chiar între extrema stângă şi extrema dreaptă. L-am văzut la Realitatea tv, pe dl. prof.univ. dr. Vlad Nistor, membru de frunte al PNL, susţinând că unica ideologie a celor două partide componente ale noii alianţe ar fi îndepărtarea de la putere a PSD. Liberalii văd deja în noua Alianţă o primejdie la adresa şanselor lor electorale. Iar în dl. Dacian Cioloş un pericol la şansele de succes ale preşedintelui Iohannis? Are însă PNL o ofertă alternativă consistentă? Fac ei altceva decât să îi întoarcă pe toate feţele biografia d-lui Cioloş? Comic e când îl acuză de ingratitudine faţă de ei care i-au asigurat spatele pe vremea când era premier. Nu demult spuneau că dl. Cioloş a fost susţinut de PSD. Fac ei ceva în sprijinul preşedintelui Iohannis? Nici vorbă. Lucrul acesta s-a văzut cu ocazia moţiunilor de cenzură eşuate, prost pregătite, slab argumentate, dar şi în multe alte ocazii.

Pe de altă parte, se impune ca în zilele şi săptămânile următoare noua alianţă să-şi cristalizeze şi popularizeze doctrina şi priorităţile astfel încât să-i convingă şi pe cei mai sceptici dintre sceptici că înseamnă mai mult decât o stare de spirit. Imprecizia în formularea obiectivelor s-ar putea dovedi în timp călcâiul lui Ahile. Liderii celor două partide ar trebui să ştie că nu ajunge doar să critici, trebuie să vii şi cu soluţii, iar electoratul ar trebui să ştie de ce natură vor fi acestea. Soluţiile acestea trebuie explicate. Sentimentele frumoase nu fac ele o literatură, cu atât mai puţin o politică. De dorit ar fi ca dl. Cioloş, cel care deschide lista candidaţilor Alianţei la Europarlamentare, să înţeleagă că nu mai e timp pentru ezitări şi răzgândiri.

Vecto­rii de imagine ai noii alianţe, numele dat acesteia, chiar o seamă de declaraţii ale liderilor ne lasă să înţelegem că ea şi-ar propune să funcţioneze şi în 2020, adică şi cu ocazia alegerilor locale, şi cu aceea a alegerilor parlamentare. Că vizează chiar un proiect politic ceva mai amplu. Oricum, de cursă lungă.

Nu e încă foarte sigur dacă Alianţa 2020- USR^PLUS va avea un candidat propriu la prezidenţiale. Alegeri ce vor avea loc la finele anului 2019. Se vorbeşte insistent despre o posibilă candidatură a d-lui Dacian Cioloş. Şansele de succes ale d-lui Cioloş vor trebui riguros şi în felurite contexte aproximate. Operaţiunea trebuie însă încheiată repede. Incertitudinile costă.

Mircea Morariu este profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)