De la americă la olandă

► În ceea ce priveşte America, deşi semnificativă doar într-o oarecare măsură, baza orientării de simpatie este neobişnuit de veche. Nu ne raportăm la cunoaşterea, la nivelul masei, a populaţiilor vecine geografic; aşa ceva este, vorba unui mare scriitor, o fatalitate, adesea cu urmări nu prea îmbucurătoare socio- şi psiholingvistic (printre dovezi: nenumăratele şi adesea nespus de coloratele porecle ale vecinilor – mai puţin ale vieţuitoarelor Mării Negre!). Ca notă generală, şi popular şi oficial, prin AMERICA (şi nu doar la noi) s-a înţeles şi se înţelege complexul geografic, politic, economic, socio-cultural şi mirific reprezentat de Statele Unite ale Americii. În pofida realităţii că numele topic America celebrează, originar, (re)descoperirea continentului sud–american de către florentinul Amerigo Vespucci, printr-o extensie pentru ceea ce, în epocă, în lumea savantă, avea să se numească Mundus Novus.

► O ţesătură! Pe noi, ad-hoc, nu ne-ar privi ce nume pentru continente şi state apar la diverşi geografi, începând cu Amfilohie Hotiniul, în De obşte gheografie (Iaşi, 1795); noi ne-am putea mândri cu faptul că, deşi indirect, numele popular al SUA, devenit substantiv comun, se afla în vorbirea comună a românilor cel puţin de la mijlocul secolului al XIX-lea, de vreme ce americă, cu sensul "pânză de bumbac ţesută în fabrică", este atestat, de exemplu, într-o lucrare de economie aplicată, a lui Ion Ionescu de la Brad, publicată în 1868, Agricultura română în judeţul Mehedinţi. Dar, de la început, această americă este pusă sub semnul inferiorităţii în raport cu produsele textile autohtone: "Ele /femeile/ zic că pânza de casă trăieşte mai mult decât acea de târg, numită americă" (op.cit., p. 691).

► Consumismul! Rezultatul comparaţiei nu este neaşteptat, dacă avem în vedere, de exemplu, rezistenţa pânzei de in, dar, mai ales, a celei de cânepă, a cărei producere poate fi considerată, însă, un adevărat blestem, după cum atestă versuri populare satirice înregistrate încă de Hasdeu, în Etymologicum Magnum Romaniae (III, 1893): "Ard-o focul cânepa, că-i mai bun-america". Având statutul de manifestare empirică de consumism, atitudinea este comparabilă, pregnant, cu aceea referitoare la unul dintre sensurile depreciative primit de termenul anglíe. Da, aţi citit bine, cu accentual pe i, după cum dovedeşte şi rima din versurile "Şi cu nădragi de anglíe, Petice pe ei o mie", caracterizare a portului, şocant şi pentru un humuleştean, al unui "ciofligar", asemănător cu al dracului din "Povestea lui Stan Păţitul". Dacă o asemenea stofă, de provenienţă din Anglia, va fi fost (măcar la origine) "ecosez", nu este de mirare trimiterea la… petice!

► De altfel, portul diferit, prin comparaţie, de cel al autohtonilor, pare să fie agravant în defavoarea străinilor: în atenţie poate fi, într-una din împrejurări, neamţul dintr-o variantă a poveştii "Ciobanul care şi-a pierdut oile" (publicată de folcloristul german Gottfried Habenicht): "Hai di ri, di ri, neamţule, Cum îţi cură zdreanţăle!", reflectând mirarea faţă de croiala şi detaliile pieselor vestimentare ale altor naţii. Şi, oricum, toate imaginile depăşite de punctul de vedere al folclorului etimologic după care fleandură "obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanţă, buleandră" ar trimite la numele Flandra, regiune europeană tradiţional înfloritoare cândva, datorită comerţului şi industriei textile (renumite tapiţerii). În realitate, cuvântul românesc este o adaptare fonetică a săsescului flender (deci, iarăşi ne-au influenţat germanii!).

► Uneori, reabilitarea mentală autohtonă se produce pe cale de import (european) şi de la un anumit nivel. În mai multe limbi din ţările continentului, numele pentru o "pânză albă de in, de bună calitate, cu ţesătura deasă şi fină" este corespunzătorul rom. olandă, ce reprezintă, la noi, un împrumut din franceză (hollande) sau din italiană (olanda). Ce să mai zicem de nume, de aceeaşi factură, ale unor produse exotice, de oarecare lux, cum ar fi havană "ţigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba" sau jamaică "varietate de rom", ambii termeni, cu reflectări grafice particulare, având circulaţie internaţională.

► Până la urmă, de fapt, pentru mulţi români (dar nu pentru emigranţi!), neutra americă "ţesătură" se va fi întâlnit cu americanii abia după aprilie 1943, când aceştia bombardau Ploieştii şi Bucureştii. Sau în anii de după război, când aceiaşi erau aşteptaţi la noi ca să ne elibereze de ruşi.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video