Dispută pe casa bătrânească: fiul îşi acuză mama că a plecat cu hidroforul, prizele şi găinile din poiată

Bătrânii îşi vânduseră în 2009 casa şi terenul aferent de 4.250 mp către nepot, Daniel P. Fiica bătrânilor, Viorica A., nu avusese nimic împotrivă, actul fiind mai mult formal. Cei patru gospodăreau oricum împreună. În timp, lucrurile s-ar fi schimbat. În reclamaţia depusă la la Judecătoria Hârlău, femeia a arătat că a demolat grajdul vechi, construind în locul acestuia un corp nou de casă, în care ar fi urmat să locuiască ea, instalase o centrală termică şi achiziţionase aparatură electrică. Mai realizase o poiată pentru păsări, refăcuse gardul şi fântâna, totul pe banii ei, rezultaţi din munca în străinătate sau împrumutaţi. În primăvara lui 2018, după ce Daniel P. s-a însurat, nora i-a cerut acestuia să o dea afară din locuinţă. În aceste condiţii, femeia a cerut instanţei să-l oblige pe fiul ei la plata sumei de 15.000 lei, la cât şi-a evaluat investiţiile făcute.

De cealaltă parte, fiul a afirmat că plângerea mamei sale nu are nimic în comun cu realitatea. Dimpotrivă, bunicii săi fuseseră cei care demolaseră grajdul şi construiseră noul corp de clădire, pentru a-i putea lăsa lui casa veche. Tot ei construiseră şi anexele, iar gardul şi fântâna fuseseră făcute de el, nu de mama sa. Aceasta locuise în Hârlău până în 2017, când şi-a vândut apartamentul din oraş. Venise în Pârcovaci după moartea bătrânilor şi se mutase în casa nouă. În 2018 însă, mama sa a golit casa de majoritatea bunurilor şi s-a mutat la un concubin. Femeia spărsese chiar uşile casei şi luase hidroforul din fântână, găinile din poiată, porţile coteţului, centrala termică, până şi prizele şi uneltele agricole ori vinul din beci. Daniel P. a adăugat că înainte de plecare, mama sa strangulase câinele şi luase şi hârtia igienică de la toaletă.

În faţa declaraţiilor contradictorii ale celor două părţi, magistraţii Judecătoriei Hârlău s-au raportat cu precădere la actele existente la dosar. Ei au constatat că cea mai recentă chitanţă prezentată de Viorica A. data din 2013, cu mult înaintea depunerii acţiunii în instanţă. În aceste condiţii, judecătorii au apreciat că dreptul material la acţiune al reclamantei se prescrisese, iar ea nu mai putea pretinde plata investiţiilor efectuate. Cererea femeii a fost respinsă. Viorica A. a declarat apel, acesta intrând joi pe rolul Tribunalului.