Document în Elveţia: Reanimarea, refuzată bătrânilor bolnavi de coronavirus

Peste 6.500 infectări şi 10 decese numai vineri, cu un raport de 494,9 de cazuri la 100.000 de locuitori. De două ori mai mare decât în ​​Italia şi în Austria, de cinci ori mai mare decât în ​​Germania. Elveţia este pe cale să fie copleşită de vârful pandemiei şi începe să ia măsuri. Documentul întocmit de Academia Elveţiană de Ştiinţe Medicale şi de Societatea Elveţiană de Medicină Intensivă este în vigoare din 20 martie, deşi nu a fost încă adoptat oficial. Titlul este precis: “Triajul tratamentelor de terapie intensivă în caz de lipsă de resurse”. La întrebarea care se pune în toate spitalele din întreaga lume, Elveţia pune negru pe alb un răspuns: “La nivelul B, în caz de indisponibilitate a paturilor la terapie intensivă nu ar trebui făcută nicio resuscitare cardiopulmonară”.

La pagina 5 a documentului sunt indicate tipurile de pacienţi destinaţi să nu fie internaţi în secţia de terapie intensivă: “Vârsta de peste 85 de ani. Vârsta de peste 75 de ani însoţită de cel puţin unul dintre următoarele criterii: ciroză hepatică, insuficienţă renală cronică în stadiul III, insuficienţă cardiacă de clasa NYHA mai mare de 1 şi supravieţuire estimată la mai puţin de 24 de luni”. La nivelul A, paturi disponibile la terapie intensivă, dar resurse limitate, criteriile pentru a nu fi admişi la reanimare sunt mai grave. Printre altele: “Stop cardiac recurent, boală oncologică cu o speranţă de viaţă mai mică de 12 luni, demenţă severă, insuficienţă cardiacă clasa IV / NYHA, boală degenerativă în stadiul final”.

Dacă vor fi sau nu trataţi, va fi decizia medicilor sau mai degrabă în funcţie de numărul de paturi din spitale. Lunea trecută, potrivit celor mai recente date disponibile, în Elveţia erau 22.301 de paturi, dintre care 6.353 încă libere. Dar evoluţia virusului este rapidă. Deciziile pe care medicii elveţieni le-ar putea lua în scurt timp, sunt aceleaşi cu care s-au confruntat medicii din Bergamo în martie, copleşiţi de primul val al pandemiei. Treisprezece dintre ei au trimis o scrisoare către “New England Journal of Medicine”, care a făcut înconjurul lumii: “Pacienţii mai în vârstă nu sunt resuscitaţi şi mor în singurătate fără confortul îngrijirilor paliative adecvate”.

În Elveţia, aceeaşi problemă devine un criteriu medical. Cu o premisă scrisă chiar de academicieni şi medicii de la resuscitare: “Deciziile trebuie luate în vederea limitării cât mai mult posibil a numărului de bolnavi grav şi de decese”. Totuşi, chiar şi în Elveţia pragmatică, acest lucru a stârnit stupoare, recunoaşte Franco Denti, preşedintele Ordinului Medicilor din Cantonul Ticino: “Când a apărut această directivă, am sărit de pe scaun. Să decizi pe cine să resuscitezi şi pe cine nu este greu, foarte greu pentru orice medic. Dar acest document, care este public, este o garanţie pentru medicii şi pacienţii înşişi, care nu vor să fie supuşi unui tratament suplimentar”.

În comunicatul de prezentare a protocolului, academicienii vorbesc despre necesitatea “de a lua decizii de raţionalizare”. Un termen militar care duce cu gândul la medicina de război. Este inevitabilă, în opinia preşedintelui medicilor din Ticino: “Fiecare decizie revine comitetelor de etică din spitale. Nu am informaţii că s-a întâmplat deja, dar suntem foarte îngrijoraţi”.