Dragobete fără secrete

Dragobetele a fost mereu cu noi şi îl vom sărbători luni; vă spunem sincer că nu auzisem niciodată despre Dragobete înainte de apariţia lui Valentin pe plaiurile noastre, aşadar bănuim că unii au scormonit prin lada de zestre a poporului român, au dibuit pe fund personajul şi i-au dat rolul de simbol al rezistenţei băştinaşe în faţa globalizării şi a societăţii de consum. Numele (ori prenumele?) Dragobete e format din "drago", care vine de la drag, dragon sau draglină, şi "bete", care vine, de obicei, de la bufet şi care sugerează perenitatea consumului de cocârţ la unele doamne. Nu ştim cum arată Dragobetele, nu ştim dacă zboară sau merge în două picioare, dacă seara umblă în patru labe ori pe trei cărări, dacă are blană, solzi sau păr, dacă poartă geacă şi bască etc.

                                                        *         *         *

Bătrânii spun că, de ziua lui, fetele şi flăcăii ies în pădure după ghiocei şi vreascuri de foc şi să se întâlnească acolo cu Dragobetele; înţelegem că părinţii lor nu citiseră cărţi despre sexualitate şi se temeau doar ca, nu cumva, copiii lor să fumeze. Tot atunci animalele se împerechează, să aibă urmaşi sănătoşi; pesemne că, la ce noroc avem, luni se vor împerechea şoarecii, şobolanii, gândacii şi oamenii politici. Aceiaşi bătrâni zic şi că Dragobetele ar fi, la bază, fiul Babei Dochia; cum nimeni n-a putut să spună care e tatăl Dragobetelui, bănuim că, după cele douăsprezece cojoace, baba şi-a mai lepădat şi lenjeria intimă. Nu intrăm în detalii, că poate citesc şi cei mici, dar cum Dragobetele anunţă explozia vegetală a primăverii, pare copil din flori. Valentin este, conform iconografiei, bătrânel blajin; pesemne că Dragobetele arată ca un stripper comunal, având maieu cu muşchi, bâtă într-o mână şi pet de bere în cealaltă.

                                                        *         *         *

Bătrânii mai povestesc la bufet că în ziua Dragobetelui femeile atingeau un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase; se pare că, în ultima perioadă, femeile care doar s-au uitat la un bărbat din alt sat au fost atinse bine de soţii lor. Cu aceeaşi ocazie, aceleaşi femei strângeau apă din zăpadă topită şi se spălau cu ea pe faţă în scop de înfrumuseţare. De când cu încălzirea globală şi cu absenţa omătului, multe dudui au fost silite să-şi topească gheaţa din congelator, iar anul trecut femeile din Machitori au mai găsit zăpadă doar lângă gardul bufetului comunal. S-au descurcat cu ea, deşi avea 50 de nuanţe de galben…