Drumul de la democraţia electorală la democraţia consolidată

Procesul de democratizare şi consolidare a democraţiei presupune parcurgerea unor etape ce diferă de la un context istoric la altul şi de la o ţară la alta. Aceste etape pot fi reprezentate grafic pe o axă care începe cu momentul în care se produce colapsul unui regim nedemocratic (de la autoritarism), se continuă cu etapa tranziţiei către democraţia electorală („neliberală”), apoi cu democraţia liberală, ajungându-se într-un final la acel stadiu numit democraţie consolidată sau democraţie avansată (advanced democracy). Conceptul de „consolidare democratică” descrie efortul prin care democraţiile postcomuniste încercau să se protejeze împotriva tendinţelor de revenire la regimurile nedemocratice anterioare. În acest sens, Andreas Schedler propune o analogie între consolidarea democratică şi procesul de imunizare a unui organism. Anticorpii dezvoltaţi în procesul de consolidare democratică trebuie să acţioneze împotriva revenirii la autoritarism.

Democraţia avansată (liberală) nu reprezintă stadiul ultim al consolidării democratice, ci constituie un reper empiric care are corespondent în modul în care funcţionează democraţiile occidentale. În viziunea lui David Collier şi Steven Levitsky, plaja conceptuală a democraţiei se întinde de la definiţiile date regimurilor nedemocratice, definiţiile regimurilor electorale („semidemocraţii”, „democraţii parţiale”), la definiţiile date democraţiilor procedurale minimale şi, în sfârşit, se ajunge la categoria democraţiilor liberale. Semidemocraţiile sunt considerate acele regimuri de tranziţie în care sunt organizate alegeri fără exprimarea libertăţilor civile (libertatea de expresie şi de gândire, libertatea de asociere, libertatea de a critica şi protesta public). Democraţiile procedurale minimale se referă la acele regimuri politice care organizează alegeri corecte şi competitive, asigură manifestarea libertăţilor civile, fără ca guvernul ales să aibă capacitatea deplină de a guverna. Democraţiile liberale beneficiază de alegeri, participare, libertăţi civile, precum şi puterea efectivă a celor aleşi de a guverna.

Drumul de la democraţia abia instalată la democraţia consolidată presupune nu numai un proces de acumulări cantitative exprimate în achiziţii instituţionale şi proceduri democratice, ci şi un proces de schimbări calitative în ceea ce priveşte valorile, atitudinile şi comportamentele tuturor actorilor implicaţi. Pentru ca instituţiile democratice să se consolideze este nevoie ca toţi actorii participanţi la jocul democratic (elite, partide, grupuri de interese, asociaţii profesionale, simpli cetăţeni) să „înveţe” să se comporte şi să acţioneze în mod democratic. Democraţia consolidată pretinde din partea maselor o cultură politică de tip participativ (G. Almod şi S. Verba), iar din partea elitelor o abordare consensuală a problemelor guvernării indiferent dacă se situează la putere sau în opoziţie (M. Burton şi J. Higley).

Fiind un proces de schimbare structurală pe termen lung a întregii societăţi, democratizarea începe cu faza tranziţiei de la un regim nedemocratic la un regim democratic şi continuă cu faza consolidării democraţiei. Democraţia electorală este acel stadiu al procesului de democratizare în care există pluripartidism, alegeri libere, competiţie neîngrădită între partide pentru câştigarea puterii politice. Procesul de consolidare democratică începe acolo unde deja funcţionează democraţia în varianta sa minimală sau electorală. Chiar dacă se confirmă „testul dublei alternanţe la putere” al lui S.P. Huntington, încă nu putem vorbi despre o democraţie consolidată.

În democraţiile electorale sunt posibile abuzuri de putere, încălcări frecvente ale legii pentru a favoriza diverse grupuri de interese, constrângeri impuse presei şi organizaţiilor independente de puterea politică, pluripartidism deformat sau cu un partid dominant care monopolizează puterea politică şi politizează instituţiile statului. De la democraţia electorală, următorul pas pe drumul consolidării democraţiei este „democraţia liberală” în care stadiul organizării şi desfăşurării alegerilor libere este completat cu respectul pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor în cadrul funcţional al statului de drept. Larry Diamond ne spune că modul în care funcţionează o democraţie nu prezintă garanţii privind eliminarea completă a derapajelor antidemocratice în genul populismului, extremismului, naţionalismului sau a oricărei variante de regim autoritar. Democraţia este consolidată în momentul în care instituţiile democratice sunt impregnate de valori precum încrederea politică, toleranţa, voinţa de a ajunge la un compromis şi, mai mult decât orice, credinţa în perfectibilitatea democraţiei ca singurul regim de guvernare în care drepturile şi libertăţile individuale pot fi apărate şi afirmate constant. Referindu-se la democraţia electorală şi democraţia liberală, Andreas Schedler apreciază că acestea reprezintă „referenţi empirici” ai dezbaterii despre consolidarea democratică.