Problemele apar după un tratament cu antibiotice: acestea afectează flora intestinală şi permit multiplicarea Clostridium difficile!

Când vorbim de probleme cauzate de Clostridium difficile, cei mai mulţi dintre noi ne gândim la o infecţie nosocomială. Medicii spun însă că doar internarea într-un spital nu reprezintă o condiţie obligatorie pentru a dezvolta infecţia. Problemele apar cel mai frecvent la pacienţii vârstnici care urmează tratamente cu antibiotice, în special fluorochinolone şi cefalosporine de generaţia a III-a, tratamente care se pot administra şi ambulatoriu.  Antibioticele, în special cele menţionate mai sus,  perturbă flora intestinală şi permit Clostridium difficile să se înmulţească. De remarcat faptul că  nu e obligatoriu ca pacientul să fi luat bacteria din spital, ci e posibil să fi fost deja purtător asimptomatic de Clostridium difficile înainte de începerea tratamentului cu antibiotice, fără fi ştiut acest lucru. Studiile menţionează că această bacterie poate fi prezentă în materiile fecale ale indivizilor non-diareici în proporţie de 3-5%. Ceea ce înseamnă că între 5 şi 10 persoane dintr-o sută, au deja în flora intestinală  un număr mic de bacterii Clostridium difficile. La aceste persoane flora intestinală normală se opune înmulţirii bacteriilor. Problemele apar după un tratament cu antibiotice: acestea afectează flora intestinală şi permit multiplicarea Clostridium difficile, ajungându-se la enerocolita postantibiotică. În ceea ce priveşte transmiterea bacteriei în mediul de spital la cei care nu sunt colonizaţi, specialiştii subliniază că chiar dacă bacteria se transmite în spital, riscul de a dezvolta o enterocolită cu Clostridium difficile îl au pacienţii care au urmat un tratament cu antibiotice sau care au alte dezechilibre imunologice care afectează şi flora intestinală: pacienţi neoplazici, cu boli cronice.

„Oamenii îşi imaginează că oricine ajunge în spital riscă să facă o astfel de infecţie. Lucrurile stau altfel în realitate. Pentru a face o astfel de infecţie trebuie îndeplinite  două condiţii: transmiterea bacteriei în cazul în care nu eşti deja colonizat şi existenţa unui dezechilibru la nivelul florei intestinale. Cel mai frecvent acest dezechilibru apare după tratamente cu anumite antibiotice, în special la vârstnici. De altfel, vârsta este un factor de risc pentru enterocolita cu clostridium. Cele mai multe cazuri cu enterocolită cu Clostridium difficile apar la persoane vârstnice, după un tratament cu antibiotice. Problemele pot apărea şi dacă tratamentul cu antibiotice este efectuat în ambulatoriu sau la domiciliu. Risc crescut au şi pacienţii cu neoplazii sau vârstnicii cu boli cronice”, arată conf. dr. Carmen Manciuc, şefa Secţiei IV din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" Iaşi.

Transmiterea în mediul de spital: cât de important este spălatul pe mâini?

În ceea ce priveşte transmiterea în mediul de spital, medicii spun că şi pe această temă există mituri privind riscul de a lua oricând o astfel de bacterie dacă te-ai internat în spital.

„E adevărat că sporii bacteriei Clostridium difficile rezistă  mult în mediul extern. Însă, în spitale se realizează proceduri de dezinfecţie cu soluţii speciale pe bază de clor pentru a distruge eventualii spori de Clostridium difficile. Deci, nu vorbim de spori pe care îi regăsim oricând, în orice spaţiu şi pe orice obiecte din saloane. Dar nici nu se poate face dezinfecţie continuă. Acesta este motivul pentru care insistăm pe respectarea unor reguli de igienă minimă atât la personalul medical, dar  şi la pacienţi şi la aparţinători. Spălatul pe mâini cu apă şi săpun, nu cu dezinfectanţi ce conţin soluţii alcoolice, limitează foarte mult riscul de transmitere a sporilor bacteriei Clostridium difficile. Transmiterea se face cel mai frecvent deoarece pacientul cu probleme nu se spală corect pe mâini după ce utilizează toaleta. La scurt timp un alt pacient, un aparţinător sau un angajat din rândul personalului pune mâna pe robinet,  pe mânerul uşii, pe alte obiecte din salon atinse de pacient. Dacă nici aceştia nu se spală corect pe mâini,  e uşor de imaginat că până la următoarea procedură de dezinfecţie există un risc de transmitere a sporilor de Clostridium difficile. Odată luaţi pe mâini şi apoi ingeraţi, sporii vor coloniza intestinul. Bineînţeles, o persoană sănătoasă nu va avea probleme. Dar sporii bacteriei pot ajunge la un alt pacient care este sub tratament cu antibiotice sau la un pacient neoplazic, persoane cu riscuri foarte mari să dezvolte o enterocolită cu Clostridium difficile. Din păcate mai avem mult de lucrat la capitolul educaţie şi respectarea regulilor minime de igienă: spălatul corect pe mâini după utilizarea toaletei, înainte şi după ce vizităm orice bolnav, înainte de fiecare masă.  Să nu uităm că suntem ţara cu cel mai mic consum de săpun şi pastă de dinţi pe cap de locuitor din UE”, adaugă conf. dr. Carmen Manciuc.

Simptomele pot apărea chiar şi doar după câteva administrări ale antibioticelor!

Medicul subliniază încă o dată cine sunt cei mai expuşi riscului de enterocolită cu Clostridium difficile: persoanele vârstnice şi cele cu stări de imunodepresie (neoplazii, boli cronice, intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv) care urmează tratamente cu antibiotice, în special fluorochinolone şi cefalosporine de a treia generaţie.

„Uneori simptomele pot apărea chiar şi doar după câteva administrări ale antibioticelor, la 72 de ore de la începerea tratamentului. Mai ales la cei care urmează terapia în ambulatoriu sau chiar la domiciliu, fără administrarea de pre şi probiotice. E indicat ca pacientul să ajungă imediat la spital unde va primi tratamentul corect, în funcţie de gravitatea cazului. Subliniez încă un lucru important: în cazul (re)apariţiei simptomelor nu se administrează agenţi antidiareici, deoarece aceştia pot cauza complicaţii severe, cum ar fi  megacolonul toxic”, punctează conf. dr. Carmen Manciuc.

Simptomatologia dominantă în infecţia cu Clostridium difficile o reprezintă diareea cu scaune lichidiene extrem de mirositoare, în număr foarte mare (5-30 pe zi). Uneori scaunele pot fi cu mucus şi sânge. Se pot asocia febră, dureri abdominale, greaţă, inapetenţă (foarte rar vărsături).

Recăderile

O altă problemă o reprezintă recăderile. Acestea apar mai frecvent la persoanele  cu status favorizant, cu imunitatea compromisă de diferite afecţiuni: neoplazii, diabet, infecţii sau boli cronice.

„Recăderi pot apărea şi după formele medii de enterocolită cu Clostridium difficile mai ales dacă nu este respectat regimul igieno-dietetic corect. Aceasta presupune respectarea regimului chiar şi după atenuarea simptomelor. Perioada de regim este recomandată de medic în funcţie de particularităţile fiecărui caz. Subliniez că nu mă refer doar la regimul alimentar, ci şi la un regim „pro” şi prebiotic  care să recolonizeze eficient flora de la nivelul colonului. Este adevărat că cel mai bun probiotic se regăseşte în laptele bătut. Dar în condiţiile în care pacientul prezintă diaree sau scaun moale, nu se poate consuma lapte bătut. Din aceste motive pacienţilor li se recomandă administrarea de anumite pre şi probiotice, pe o perioadă mai lungă de timp stabilită de medic. Acestea ajută la recolonizarea eficientă a florei intestinale, inhibând creşterea unor potenţiale bacterii patogene, cum este şi Clostridium difficile”, completează conf. dr. Carmen Manciuc.

Cei din familie sunt expuşi infecţiei?

Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări ale aparţinătorilor. De subliniat că persoanele sănătoase nu vor face enterocolită cu Clostridium difficile. Însă, în cazul în care nu respectă regulile de igienă atunci când vizitează pacientul pot fi vectorii transmiterii sporilor bacterieni.

„Atâta timp cât vorbim de persoane sănătoase, care nu se află sub tratament cu antibiotice, riscul de apariţie a enterocolitei cu Clostridium difficile la aparţinători este inexistent. Un astfel de pacient este de obicei izolat într-un anumit salon şi poate fi vizitat cu condiţia respectării regulilor de igienă: utilizarea de halate de unică folosinţă, spălarea pe mâini cu apă şi săpun după vizită, evitarea aşezării pe patul bolnavului, evitarea utilizării toaletei din baia alocată pacientului. De asemenea, trebuie ştiut că la 48-72 de ore de la normalizarea tranzitului intestinal ( dispariţia simptomelor), pacientul nu mai este contagios. După externare rudele nu trebuie să se teamă că ar putea lua infecţia. Dacă a fost externat, înseamnă că pacientul a urmat un tratament, simptomele au dispărut şi nu mai este contagios. Există teama că pacientul externat ar putea aduce infecţia acasă, ar putea să o transmită copiilor. Dar este nejustificată. Nu am întâlnit cazuri în care membrii familiei să fi avut astfel de probleme după revenirea pacientului acasă. Repet: o persoană sănătoasă, care nu urmează un tratament cu antibiotice nu va face enterocolită cu Clostridium difficile doar pentru că a avut pe cineva din familie internat pentru o astfel de problemă. Însă, dacă reapar simptomele, pacientul trebuie să revină la spital imediat şi trebuie aplicate din nou măsurile de precauţie”,  încheie conf. dr. Carmen Manciuc.

Poate fi pacientul vizitat la spital?

• DA, cu condiţia ca vizitatorii să nu aibă unul dintre factorii care cresc riscul de a face Infecţie cu Clostridium difficile (de ex. – cât timp aceştia urmează tratament cu antibiotice).

• Vizitatorii vor trebui să aplice aceleaşi măsuri de protecţie ca şi personalul medical: echipament de protecţie, nu se aşează pe patul pacientului, nu utilizează toaletele pacienţilor, OBLIGATORIU spălarea mâinilor cu apă şi săpun la plecare.

Cum se poate reduce riscul de contagiune pentru membrii familiei dacă pacientul este îngrijit la domiciliu?

• spălaţi-vă mâinile cu săpun şi cu apă caldă după fiecare utilizare a toaletei şi înainte de mese; folosiţi săpun lichid (cel solid se poate popula cu germeni);

• igienă personală strictă – nu folosiţi în comun prosoapele; dacă este posibil, folosiţi o altă toaletă faţă de cea utilizată de bolnav (dacă nu, dezinfectaţi toaleta după fiecare folosire cu substanţe ce conţin clor);

• spălaţi hainele bolnavului cu apă fierbinte (programul cu cea mai înaltă temperatură), separat de cele ale restului familiei;

• membrii familiei trebuie să îşi spele mâinile cu apă şi săpun şi să le usuce bine după ce au ajutat/asistat bolnavul;

• în cazul în care s-au folosit scutece de protecţie, acestea ar trebui colectate separat de restul deşeurilor menajere

Publicitate și alte recomandări video