Examene în Parlamentul European

Când preşedintele-desemnat al Comisiei Europene a trecut de primul vot în plenul Parlamentului, la 16 iulie, se părea că intrăm în secvenţa deja cunoscută. Doamna Ursula von der Leyen nu părea persoana care să vină cu decizii surprinzătoare, iar fragilitatea majorităţii obţinute încuraja o linie precaută atât în privinţa numirilor, cât şi în aceea a programului.

Şi, într-adevăr, aceasta părea să fie direcţia demersurilor preşedintelui-desemnat. În privinţa numirilor, misiunea ei a devenit mai simplă după schimbarea de guvern din Italia, pentru că noua coaliţie de centru-stânga creată după ieşirea Ligii a venit cu o propunere solidă: domnul Paolo Gentiloni, fost prim-ministru. Cealaltă sursă de risc anticipată era nominalizarea din partea guvernului maghiar, care avea să opteze, până la urmă, pentru domnul László Trócsányi, fost ministru al justiţiei. Date fiind controversele pe tema statului de drept în Ungaria, acesta din urmă se poate aştepta la o audiere dificilă în comitetul parlamentar de resort.

Apoi, după cum se ştie, ultimele zile ale intervalului alocat definitivării listei comisarilor i-au adus doamnei von der Leyen noi probleme: doamna Sylvie Goulard (Franţa) şi domnii Didier Reynders (Belgia) şi Janusz Wojciechowski (Polonia) sunt acompaniaţi de dubii şi acuzaţii de corupţie sau lipsă de integritate. Dacă adăugăm şi situaţia doamnei Rovana Plumb, care a beneficiat de protecţia imunităţii parlamentare în faţa unei anchete penale, lucrurile par complicate pentru preşedintele-desemnat al Comisiei Europene. Iar până la 30 septembrie, ziua în care sunt programate să înceapă audierile în comitetele de specialitate ale Parlamentului European, mai este destul timp pentru noi veşti neplăcute.

Până atunci, preşedintele-desemnat al Comisiei mai trebuie să rezolve şi o problemă aparent minoră: audierea celor şapte vicepreşedinţi. Ideea ca ea să se realizeze în aşa-numita Conferinţă a Preşedinţilor (constituită din liderii grupurilor politice din Parlamentul European) i-a deranjat pe mulţi europarlamentari, care consideră că, astfel, potenţialii vicepreşedinţi ar scăpa de întrebările tehnice şi manageriale ce ar fi formulate în comitetele de specialitate. Desigur, se poate argumenta că domeniile de care vor răspunde vicepreşedinţii sunt mai vaste şi nu pot fi acoperite de un comitet de specialitate. Dar, în acest caz, ar putea fi aplicată procedura existentă în multe parlamente naţionale, în sensul ca personalităţile propuse să fie audiate succesiv în mai multe comitete. Ar fi nevoie de mai mult timp – o resursă preţioasă şi rară, la Bruxelles -, dar s-ar pune capăt discuţiei într-un mod cât se poate de democratic.

În fine, mai există şi problema pe care doamna von der Leyen şi-a creat-o singură, prin constituirea unui portofoliu de vicepreşedinte însărcinat cu "protejarea modului de viaţă european". Cum una dintre principalele sale atribuţii va fi gestionarea problemei migraţiei, era de aşteptat ca stânga europeană să protesteze şi să denunţe alunecarea spre vocabularul extremei drepte. Nu înseamnă, însă, că acest nume poate fi contestat doar dinspre stânga. Ne putem uşor imagina un liberal clasic sau un conservator adept al guvernământului limitat care să argumenteze că viitoarea Comisie are treburi mult mai importante decât să apere un "mod de viaţă" european. Sau că marea calitate a Europei a fost tocmai aceea că a fost un sol fertil pentru o pluralitate de moduri de viaţă, din interacţiunea lor conturându-se valorile politice pe care le preţuim – fiecare în felul său – în ziua de astăzi.

Dacă doamna von der Leyen a dorit să capteze puţină simpatie din partea dreptei dure, e aproape cert că nu a reuşit. Dar, cel mai probabil, nu aceasta a fost intenţia domniei sale. Poate că e vorba de o încercare de a linişti temerile electoratului de dreapta (din Germania, dar şi de alte părţi) care tinde să părăsească partidele tradiţionale din cauza reticenţei lor de a vorbi şi de a acţiona în privinţa migraţiei. Cu atât mai mult ar fi nevoie ca o Comisie Europeană serioasă şi orientată spre acţiune să pronunţe cuvântul "migraţie" şi să-şi asume o linie politică în această privinţă.

Toate aceste evenimente suscită dubii în privinţa capacităţii preşedintelui-desemnat de a-şi promova în bloc echipa, în cadrul audierilor din comitetele Parlamentului. Fără a ne lansa acum în predicţii, probabil că puţini dintre noi am fi surprinşi de apariţia unui caz – sau a unor cazuri – de retragere din cursă, după întâlnirea cu europarlamentarii. S-ar putea ca doamna Ursula von der Leyen să fie nevoită să demonstreze flexibilitate politică şi, foarte important, capacitate de leadership. Obligatoriu în zilele audierilor, preferabil începând de mâine.