FOTO: Aventura unei ieşence care a trecut prin 60 de ţări. Mai ceva ca-n filme!

Soţul Ninei Gavril, spaniolul Jon Vallejo, îşi dorea să vadă întreaga lume cu mult înainte de a o cunoaşte pe ieşeancă. A şi avertizat-o înainte de căsătorie că el va vedea lumea. S-au întâlnit în Spania atunci când Nina a mers în vizită la fratele ei, în vacanţă, iar după câteva zile a întâlnit o fată care avea o mică fabrică de textile care i-a propus să lucreze pentru ea. Nina lucra în domeniu în România, la o fabrică de confecţii, aşa că a acceptat. „Eu sunt spontană şi de cele mai multe ori risc în decizii. Aşa că am acceptat. Am început să lucrez cu ea, iar apoi mi-am deschis propria afacere de croitorie la comandă, design de modă şi reparaţii. Nu aş zice că m-am mutat de tot în Spania, pentru că cine ştie unde va fi locul nostru. Încă nu l-am descoperit“, explică Nina atunci când e întrebată cum a ajuns să locuiască în Spania.

Nu regretă însă nicio clipă decizia de a face înconjurul lumii, chiar dacă apropiaţii sunt îngrijoraţi de educaţia Biancăi care, la începutul călătoriei, avea doar 8 ani. „Bă fraţilor, sunteţi nebuni!? Şi cu şcoala? Copii care merg dintr-un loc în altul devin dezorientaţi, nu au rutină, ne spuneau prietenii“, povesteşte Nina, care însă nu le împărtăşeşte opinia. „Având copii nu e un impediment să ajungi în locuri îndepărtate, iar beneficiile pe care le aduce unei familii sunt minunate şi pe toată viaţa. Recunosc că fiica noastră era cam timidă şi că preocuparea ei era că nu avea prieteni. Totuşi, din moment ce nu eram în acelaşi loc multă vreme, ea şi-a dat seama că trebuie să-şi depăşească timiditatea şi să interacţioneze cu alţi copii. Şi a făcut asta. A devenit foarte sociabilă şi a învăţat mai multe limbi. De asemenea, nu este materialistă. A văzut copiii fericiţi care se joacă cu o roată, iar acum se simte bine în orice situaţie. Şi în sărăcie, dar şi în bogăţie. Iar relaţia noastră, de cuplu, cred că e mai puternică. Nu mulţi ajung să-şi suporte perechea 24 de ore din 24“, povesteşte ieşeanca.

Dorinţa soţului s-a transformat în visul familiei

Jon, cel care a dorit mereu să vadă lumea, nu plănuia să îşi ia întreaga familie după el. Când a cunoscut-o pe Nina a avertizat-o că îşi va lua un an în care să călătorească. După căsătorie şi apariţia Biancăi, Jon nu a uitat de marea sa dorinţă, aşa că i-a spus Ninei că va pleca. „Ideea a fost soţului meu. Când ne-am cunoscut el mi-a zis că indiferent de cum merge relaţia noastră vrea un an pentru el, să facă înconjurul lumii. Eu mi-am zis «e ţicnit băietu!». Ne-am căsătorit, a apărut Bianca, dar el nu a uitat promisiunea făcută de mine“. Cu toate acestea nu a dorit nici să se despartă de soţul ei pentru un an, aşa că atunci când a aflat că Bianca poate să facă şcoala şi online a hotărât ca lumea să o cucerească împreună, ca o familie.

Iniţial au început cu mici călătorii în 2010. Au vizitat câteva dintre ţările nordice şi o parte din Europa. Faptul că pe drum au întâlnit mai multe familii care călătoreau împreună cu copiii lor le-a dat curaj. Aşa că au luat legătura cu ministerul spaniol al învăţământului care le-a oferit pentru Bianca posibilitatea de a urma un curs special conceput pentru copii de diplomaţi, care nu au o adresă fixă. Bianca trebuia să rezolve o serie de examene în timpul anului, iar în luna mai să anunţe o ambasadă spaniolă şi să susţină examenul scris la cinci materii.

Imediat ce au rezolvat cu educaţia fetei, cei doi soţi au cumpărat un 4×4 pick up, căruia i-au adăugat o carcasă locuibilă, şi au plecat la drum în vara anului 2014, când Bianca avea doar 8 ani. „Ne-am planificat un traseu, dar ne-am dat seama că era imposibil să planifici totul pentru fiecare zi. Aşa că ne-am legat la ochi şi am pornit la drum. Am traversat Europa, am trecut prin Franţa, Italia, Slovenia, Ungaria şi Romania, apoi Bulgaria şi Turcia. Tot ce ştiam e că trebuie să ajungem în Mongolia înainte de a începe iarna pentru că Ulan Bator e capitala cea mai friguroasă din lume“, povesteşte Nina.

Din Turcia au ajuns în Georgia, apoi în Rusia şi Kazahstan, apoi în Kirghistan. S-au întors apoi din nou în Kazahstan, Rusia şi apoi, într-un final, au ajuns în Mongolia. Au întâmpinat însă probleme la intrarea în China. Nu se putea intra pe cont propriu aşa că au trebuit să organizeze un convoi. Au primit de la autorităţile chineze şi un ghid, care nu le-a părăsit maşina niciun moment şi care a avut grijă să nu devieze de la traseul stabilit. Au răsuflat uşuraţi abia după ce au ajuns în Asia de sud-est, au vizitat  Laos, Cambodgia, Tailanda, Myanmar, India şi Pakistanul, ca mai apoi să ajungă în Turcia şi să să întoarcă spre casă.

Sabino, maşina care a devenit casă unei familii

Visul lor de a vedea întreaga Lumea nu s-a concretizat însă. Şi-au dat seama că 14 luni nu sunt de ajuns, aşa că au hotărât ca pentru doi ani să se întoarcă în Spania şi să lucreze. „Eu am în Spania o afacere de modă, iar Jon are o afacere de vândut  haine en gross. Amândoi avem asociaţi aşa că în acest fel putem întrerupe serviciul, iar la întoarcere fără probleme putem începe să muncim“, explică Nina.

Întorşi acasă, nu au putut sta locului pentru mult timp. În 2017 au început cea de-a doua etapă a călătoriei lor. S-au urcat în „Sabino“, aşa cum se numeşte autoturismul Toyota care îi poartă în jurul Lumii, şi au plecat din nou să îşi realizeze visul. „Sabino“ e echipat cu tot ce ar avea nevoie. Are frigider, un rezervor de apă de 60 de litri şi posibilitatea de a încălzi apa, toaletă, duş exterior, o instalaţie de căldură pe motorină şi una pe gaz. De asemenea, au un pat dublu şi un altul care se poate monta în partea inferioară. Pentru apă potabilă, pentru spălat vase, folosesc pastile potabilizatoare, iar pentru băut au un filtru performant, capabil să filtreze 99% dintre bacterii şi impurităţi.

Familia, chiar dacă mereu pe drumuri, explică Nina, are o viaţă nomală. Fac cumpărături la piaţă, iar Nina le găteşte moldoveneşte sau tot felul de alte reţete. „Din când în când Jon mai încearcă şi mâncăruri tradiţionale cum ar fi greieri, gândaci, scorpioni, carne de şarpe“, explică Nina, care e mulţumită de faptul că reuşesc să cheltuiască mult mai puţin decât într-o vacanţă normală, unde trebuie să plătească tot, şi chiar au ajuns să cheltuiască mai puţin decât în Spania. „Noi am închiriat casa pe care o avem în Spania şi călătorim cu banii de pe chirie. Cheltuim mai puţin decât acasă, iar banii noştri merg în general pe motorină şi vize“.

În ceea ce priveşte vizele, acestea le scot pe parcurs, nu planifică nimic pe o perioadă foarte lungă. Merg la fiecare ambasadă, îşi prezintă documentele şi, spune Nina, le obţin relativ uşor. Nina este însă nemulţumită de faptul că paşaportul românesc i-a pus de multe ori beţe în roate. „Dacă spaniolii nu plătesc o viză, atunci eu trebuie să plătesc. Dacă ei plătesc, atunci mie mi se cere dublu. Chiar şi aşa, eu mă mândresc cu paşaportul meu“, spune încrezătoare Nina.

200.000 de kilometri şi peste 60 de ţări vizitate

Acum, în cea de-a doua parte a călătoriei, mai au doar câteva ţări din Asia de vizitat. Nu s-au grăbit însă să le parcurgă doar de dragul de a le bifa pe hartă, iar în unele ţări au rămas mai mult. „Ne-am hotărât să intrăm de la turci în Iran. Ne-a plăcut la nebunie, aşa că am stat trei luni în Iran. Apoi Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan, am ajuns în Rusia, la lacul Baikal, în Mongolia, din nou în Kazahstan, apoi iar în Rusia, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Turcia. Apoi Europa până în Spania şi continuăm spre Continentul African, unde vrem să vedem Maroc, Mauritania, Senegal, Gambia, Guineea Bissau, Guineea (Conakry), Coasta de Fildeş, Ghana, Togo, Benin, Nigeria, Camerun , Congo. Următoarea destinaţie este Republica Demo­cratica Congo, Angola, Namibia şi Africa de Sud. Apoi continuăm pe partea estică a Continentului African“, prezintă dintr-o suflare ieşeanca tot itinerariul.

E şi greu să o urmăreşti la câte ţări a vizitat, dar şi la câte ar mai avea de colindat. Cei trei membri ai familiei au parcurs până acum peste 200.000 de kilometri şi nu au avut probleme chiar şi atunci când au trecut prin zone de conflict. Vineri au intrat în Republica Dominicană Congo, unde au o viză de tranzit, iar astăzi, pe 10 iunie, ar trebui să intre în Angola. Au văzut mai bine de 60 de ţări până acum, însă Iranul, Kazahstan şi Siberia pare că le-a plăcut cel mai mult. „De fiecare dată ne despărţeam de familiile din aceste ţări cu ochii în lacrimi“, povesteşte Nina, care a lăsat o parte din suflet în fiecare loc pe care l-a vizitat. Iar din fiecare ţară şi de la fiecare persoană întâlnită a ajuns să înveţe mai mult decât spera vreodată să o facă. Chiar dacă este ieşeancă „get-beget“ cum se declară, treptat a învăţat că „acasă“ e acolo unde sunt cei dragi şi unde eşti fericit. Chiar şi la mii de kilometri de locul în care te-ai născut.