Caută 
5 MIN
Fuga austriacului Jan Marsalek, care până în iunie era CEO la compania acum insolventă, Wirecard, este din categoria filmelor cu spioni. Când Markus Braun, preşedintele consiliului de administraţie al Wirecard, a explicat într-un mesaj video din 18 iunie, că grupul german listat la DAX „a inventat 1,9 miliarde de euro” şi a cosmetizat bilanţurile anuale, Jan Marsalek şi-a luat tălpăşiţa. De atunci, el este fugar şi dat în urmărire internaţională. Potrivit presei germane, ar exista indicii că se afla în Rusia. Între timp, falimentul Wirecard a devenit o problemă politică în Germania.
Spiegel.de scrie că vicecancelarul şi ministru de finanţe federal, Olaf Scholz (SPD), ca şi secretarul său de stat, ar fi ştiut despre neregulile de la Wirecard. Iar fostul ministru al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, şi firma sa de consultanţă ar fi făcut lobby pentru Wirecard, pe lângă guvernul federal.
Spiegel mai scrie că, într-o călătorie în China, cancelaria federală şi cancelarul Angela Merkel (CDU) ar fi susţinut compania furnizoare de servicii de plată, Wirecard. „A adus vorba despre ea“, a declarat o purtătoare de cuvânt a guvernului, fară a da detalii şi menţionând că, în principiu, cancelaria federală se implică întotdeauna pentru companiile germane, atunci când au loc vizite oficiale în străinătate.
Lungul drum spre nicăieri
Pe 18 iunie 2020, Jan Marsalek a fost concediat de la Wirecard. Câteva ore mai târziu, a dispărut. În acea zi, colegii lui l-au văzut pentru ultima oară. El le-a spus că se vă duce în Filipine pentru a găsi cele 1,9 miliarde de euro lipsă şi pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Practic, rezervările de zbor şi datele de intrare şi ieşire de la Serviciul de Imigrări din Filipine ar trebui să demonstreze că Marsalek a zburat în Filipine, a ajuns în Manila pe 23 iunie şi a călătorit mai departe, spre China, pe 24 iunie. Însă au existat neconcordanţe: Marsalek nu a fost văzut în înregistrările camerelor de supraveghere şi companiile aeriene nu i-au înregistrat numele pe listele de pasageri.
Pe 4 iulie, ministrul filipinez al Justiţiei, Menardo Guevarra, a declarat că funcţionarii de la seviciile de imigrare din Filipine ar fi falsificat datele care demonstrează intrarea lui Marsalek în ţară. Aceştia „au fost eliberaţi de îndatoririle lor” şi sunt acum în curs de anchetă. Nu se ştie câţi angajaţi au fost implicaţi în campania de contrafacere a datelor privitoare la deplasările lui Jan Marsalek. Potrivit cercetărilor actuale făcute de publicaţia germană Handelsblatt, Marsalek s-ar afla „în apropierea Moscovei, după ce, înainte, ar fi zburat prin Tallinn spre Minsk – până când se presupune că mişcarea era prea riscanta pentru GRU, serviciul de informaţii militare ruse, care l-ar fi pus pe Marsalek sub protecţia sa”.
Paşapoarte la discreţie
Cercetările efectuate de Spiegel, platformele de investigare Bellingcat, The Insider şi Raportul McClatchy din SUA, arată că Marsalek ar fi intrat în Belarus în noaptea de 19 iunie, pe aeroportul din capitala Minsk. În registrul rus de intrare şi ieşire, care include şi Belarus, ar exista o menţiune despre intrarea lui Marsalek – datată la două minute după miezul nopţii.
Potrivit anchetei jurnalistice, Marsalek ar fi prezentat unul dintre paşapoartele folosite şi anterior. Înregistrarea unei ieşiri de pe acest teritoriu nu ar figura în bazele de date. Iar acest lucru, potrivit publicaţiilor citate, „indică faptul că Marsalek se află în Belarus sau în Rusia”.
Marsalek ar fi călătorit în Rusia cu şase paşapoarte austriece diferite, conform anchetei făcute de Bellingcat. De asemenea, se spune că, în trecut, a folosit şi alte paşapoarte pentru a intra în Rusia. Potrivit platformei de investigare, el ar fi avut încă trei paşapoarte pe numele său, dar fără a se specifica o naţionalitate, inclusiv un paşaport diplomatic eliberat unui „non-cetăţean”.
Doar în câteva ţări din lume sunt eliberate astfel de paşapoarte, spre exemplu consulilor onorifici. Însă majoritatea sunt obţinute ilegal. Într-o conversaţie de tip chat, citată în Handelsblatt, Marsalek s-ar fi chiar lăudat cu paşapoartele sale, cum are „orice agent secret bun”. Potrivit Tagesspiegel.de, Marsalek ar fi avut conexiuni cu serviciile de informaţii ruseşti şi a călătorit la Moscova, Sankt Petersburg şi Nizhny Novgorod de mai multe ori, începând din 2015. Legăturile sale mai conduc şi către Libia şi Viena, la populistul de dreapta austriac, Johann Gudenus.
În urma cercetărilor Spiegel şi Bellingcat, Marsalek ar fi colaborat cu FPÖ, Partidul Libertăţii Austriac, un partid populist de dreapta. Prin „Societatea de prietenie austro-rusă”, el ar fi a furnizat oficialilor partidului documente sensibile, pe care se pare că le-a primit de la Ministerul de Interne austriac şi BVT, serviciul secret intern.
Mai exact, informaţiile au mers la Johann Gudenus, din 2017 preşedinte executiv în Consiliul Naţional al FPÖ. În mai 2019, Gudenus şi-a dat demisia din cauza „afacerii Ibiza” şi a difuzării unei înregistrări video compromiţătoare, în urma căreia vicecancelarul austriac, Heinz-Christian Strache (FPÖ), a demisionat din guvern şi au fost declanşate alegeri anticipate. Potrivit Spiegel, documentele actualului comitet de anchetă din Ibiza dovedesc că Marsalek şi Gudenus schimbau informaţii prin mesaje pe chat. Marsalek a fost numit „Jan din BAT", iar Gudenus ar fi confirmat publicaţiei germane, că numele conspirativ se refera la Marsalek.
Interese diverse şi tăceri de aur
Fostul CEO al Wirecard se pare că a avut nu doar paşapoarte „fără număr”, ci şi interese multiple: din 2015, a investit bani în proiecte din Libia, în 2017, potrivit informaţiilor sale, ar fi zburat în Siria, la Palmyra, cu ajutorul unor militari ruşi, în 2018 ar fi furnizat unor parteneri de afaceri din Londra documente strict secrete, referitoare la arme chimice interzise, iar în acelaşi an ar fi investit şapte milioane de dolari, într-o noua criptomonedă a serviciului de mesagerie rusesc, Telegram.
Referitor la caz, Kremlinul susţine că nu ştie nimic. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskow, a declarat luni, când Handelsblatt a relatat despre posibila staţionare a lui Marsalek în Rusia: „Nu, nu se ştie nimic”. Agenţia de ştiri rusă, Interfax, a relatat că Marsalek nu se află sub urmărirea autorităţilor ruse şi că Rusia nu are informaţii despre locul unde se află. În consecinţă, nu există nici un dosar penal în Rusia împotriva ex-managerului Wirecard, şi nici o cerere de extrădare.
Informaţii oficiale despre locaţia lui Marsalek nu au fost făcute publice nici din partea germană sau austriacă. Un purtător de cuvânt al Oficiului Federal de Externe s-a referit doar la faptul că s-a luat la cunoştinţă despre anchetele mass-media, dar că ministerul nu comentează referitor la speculaţii sau investigaţii în desfăşurare. O reuniune specială cu privire la cazul Wirecard va avea loc pe 29 iulie, în Comitetul de Finanţe al Bundestagului german.
SURSA: hotnews.ro
