Iacătă şi poza, stimaţi telespectatori! Recunoaşteţi personajul?

Nu, nu ne referim la juniorul ăla din stânga imaginii, că acela-i băiatul de mingi de la primire, şi nici ăla în armură din cap până-n picioare, din dreapta, că acela-i cavalerul medieval ce dă numele ambientului ieşean, ştiţi voi unde, ce şi cum.

Ne referim, fireşte, la domnul în pantaloni albi şi pantofi culoarea oului de raţă, şi, evident, la maşina de alături, Merţanul cu care umbla pe atunci, adică vara anului 2009, numărul doi din partidul liberal de la acea vreme, Felu pe numele lui de scenă. Gurile rele zic că nenea Tudorel, pe atunci judecător la Curtea Constituţională, numit acolo chiar cu susţinerea proprietarului de limuzină, a venit la restaurantul cu pricina convocat de acesta, ca să-i dea raportul şi să pună la cale unele chestiuni politice, având în vedere că era an electoral, cu alegeri prezidenţiale la bord. A, că nu avea voie, în calitatea lui? Şi voi acuma: era cald, a băut omul o bere… Aşa că hai noroace!

Socoteli cu schepsis

Că tot este ieşeanul Tudorel omul anului curent electric în România, dacă nu cumva chiar omul deceniului curent electric, haideţi să vă mai spunem una scurtă dar vioaie despre el, cât mai este pe val. Unele guri rele dar bine informate de prin partidoi zic că, de fapt, tot tămbălăul creat de Tudorel cu DNA ar fi doar o regie bine pusă la punct, despre care preşedintele Iohannis a fost informat în mare.

Cu alte cuvinte, Dragnea îi ordonă lui Tudorel să-i ceară demisia lui Kovesi, Tudorel i-o cere, apoi Iohannis respinge cererea, după care jocul se încheie aici, fără nici un happy and pentru nimeni. Dragnea poate astfel să spună baronilor lui că a făcut tot ce-a putut. Dar poate să fie mulţumit şi că i-a speriat oleacă pe Kovesi şi procurorul general Lazăr, care poate o vor lăsa mai moale. E mult, e puţin? E destul…