În jurul unui partid

Suntem adesea puşi în situaţia să ne întrebăm care sunt secretele reuşitei politice ale unui personaj mediocru, fără şarm şi fără înzestrare intelectuală deosebită. Sau să ne mirăm că un partid, căruia în mod normal nu i-ai da nici o şansă, ajunge să aibă un număr relativ important de votanţi, să aibă parlamentari sau chiar să-şi trimită reprezentanţi la Bruxelles. UNPR e un exemplu în acest sens: oare prin ce chimie subtilă au fost seduşi aderenţii acestui partid de farmecul inefabil şi de inteligenţa lui Gabriel Oprea? Astăzi însă mă voi opri la alt partid a cărui prezenţă pe scena politică constituie, pentru mine, un motiv de mirare. Este vorba de ALDE.

La ultimele alegeri (locale şi legislative), ALDE a obţinut în jur de 6%, un scor mic, dar nu neglijabil. Ultimele sondaje îl urcă şi mai sus, ceea ce este încă mai surprinzător. ALDE este un partid hibrid care s-a născut, după cum vă amintiţi, în urma spargerii USL. Tăriceanu a fost distrus sufleteşte când s-a anunţat ruperea alianţei dintre PSD şi PNL. S-adus în goana mare la palatul Victoria ca să îl anunţe pe Victor Ponta (pe atunci prim-ministru) că îi rămâne credincios. A înfiinţat un partid, alături de alţi fugari din PNL, partid pe care l-a botezat Partidul Liberal Reformator, iar în iunie 2015 această formaţiune înjghebată în grabă a fuzionat cu Partidul Conservator (partid fondat de Dan Voiculescu). Aşa s-a ivit ALDE, care a mai primit de atunci încoace transfugi de la alte partide. Se pretinde un partid liberal, mai mult: se pretinde adevăratul, singurul partid liberal, deşi alianţa cu PSD ar trebui să-i pună probleme de doctrină şi de poziţionare ideologică. În realitate, ALDE iese rareori din cuvântul PSD-ului. Se mulţumeşte cu câteva posturi ministeriale şi se iluzionează că se află la putere, deşi întreaga putere decizională o are Dragnea.

Liderul partidului, Călin Popescu Tăriceanu, e un caz exemplar de inadecvare şi de impostură. În perioada când a fost prim-ministru a ignorat semnele tot mai evidente ale crizei care se apropia ameninţător. Consecinţele se cunosc. S-a implicat apoi cu entuziasm în realizarea programului USL, program rezumabil în două cuvinte: "Jos Băsescu!". A trecut apoi la o altă fixaţie, aceea cu "statul paralel". Intervenţiile sale publice pe această temă sunt groteşti, de un penibil dezolant. Încearcă să compenseze lipsa de consistenţă prin agresivitate, prin depăşirea limitelor bunei-cuviinţe.

Acesta este liderul partidului, să vedem cine îl secondează. Greu de spus de ce Varujan Vosganian n-a optat să rămână scriitor şi perseverează în politică, acolo unde ajungi la mâna colegilor atunci când ai probleme cu justiţia (nu mai amintesc secvenţa, o ştie toată lumea). Despre Teodor Meleşcanu, ce-am putea spune ? E un supravieţuitor al altor vremuri, de la care a moştenit apucături şi automatisme ideologice. O persoană foarte vocală este Steluţa Cătăniciu, o obişnuită a platourilor de la Antena3. Colaboratoare apropiată a lui Florin Iordache, dna Cătăniciu tună şi fulgeră împotriva "abuzurilor" din justiţie, dar este ea însăşi cu musca pe căciulă întrucât a fost declarată incompatibilă în urma unei proceduri deschise de ANI (incompatibilitate de care Cătăniciu nu s-a sinchisit, considerându-se probabil prea importantă pentru a se ocupa de nişte mici mizerii). Din categoria "vocalilor" fac parte şi Andrei Gerea şi Daniel Zamfir, acesta din urmă, soţ al unei moderatoare de la Antena3, ilustrându-se prin nişte propuneri total aberante menite a "îmbunătăţi" activitatea sectorului financiar. Membri ai conducerii ALDE sunt şi o serie de traseişti profesionişti (cum ar fi inenarabila Liliana Mincă) sau personaje cu antecedente neclare, precum Cătălin Harnagea, fost şef SIE pe vremea lui Emil Constantinescu. Aş fi curios să fac un test: ce le spun votanţilor ALDE numele lui Constantin Avram, Mihai Niţă, Marian Cucşa, Dumitru Lovin, Ilie Niţă, Marius Gheorghe Surgent, Ion Tabugan, Ion Cupă etc., etc., cu toţii parlamentari sau oameni din conducerea partidului?

Nu putem, fireşte, să nu le menţionăm pe cele două europarlamentare care, tot din disperare că s-a rupt USL-ul, au trecut de la PNL la ALDE: Norica Nicolai şi Renate Weber. Prima doamnă e cunoscută prin modul bărbătesc în care îşi clamează idiosincraziile. Renate Weber ilustrează o situaţie mai neobişnuită: a fost şefa Fundaţiei Soros, deci vine dinspre … statul paralel. Din prea mult patriotism, ambele doamne se dau peste cap ca să împiedice numirea Codruţei Kovesi drept procuror european.

Trăgând linie, constat că întrebarea iniţială: cum explicăm că există români care votează ALDE? a rămas fără răspuns.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor