În sfârşit!

Nu era deloc sigur că moţiunea de cenzură va fi adoptată. Optimismul lui Iohannis, al lui Ludovic Orban, al altor lideri ai partidelor părea riscant, mai ales că pesediştii declarau că nici nu concep un eşec. Acum, după ce ştim rezultatul, atitudinea lor seamănă mai mult a inconştienţă. Aflat de mai multă vreme în derivă, PSD primeşte o lovitură extrem de puternică. Fatală? Vom vedea. Teoretic, şansele Viorică Dăncilă la prezidenţiale sunt în acest moment aproape de zero. "Neconflictuala" Viorica Dăncilă a desăvârşit ceea ce a început Dragnea: a dus partidul la pierzanie.

Un partid care arată, din nou, că este incapabil să se reformeze, să abandoneze limba de lemn, să se comporte conform standardelor europene. La şedinţa de ieri din Parlament, Dăncilă şi Titus Corlăţean au reluat clişeele ştiute, au practicat aceeaşi retorică a agresivităţii şi a intimidării adversarilor. Viorica Dăncilă şi-a recitat lecţia: dacă ajunge la putere, opoziţia va tăia pensiile şi salariile, îi va dezbina pe români, va crea haos pentru că nu e capabilă decât să propună un guvern de amatori (nu ca "profesioniştii" din cabinetele PSD, fireşte). Şi n-a uitat dna ex-premier să se victimizeze, amintindu-ne că e femeie şi că este atacată în mod necavaleresc. Din partea partidului a vorbit şi Titus Corlăţean: un discurs lamentabil, un ghiveci de aberaţii (despre Kovesi, "binomul" SRI-parchete, despre neo-marxiştii şi securiştii de la USR etc.). Delir total şi e aiuritor când ne gândim că acest personaj rudimentar a fost şi ministru de externe, şi ministru al justiţiei. Mă uitam cine se strânsese în jurul lui Dăncilă când se aştepta rezultatul votului: Andreea Cosma, reprezentanta clanului penal Cosma de la Ploieşti, Liviu Pop, Suciu, Fifor, Brăiloiu şi alte figuri precare intelectual, "excelând" eventual doar prin vulgaritate. Dar, înainte de toate, trebuie spus că postura de premier a Vioricăi Dăncilă a fost de domeniul absurdului, a fost o ruşine pentru România.

Este, apoi, evident că Victor Ponta stătea la pândă de ceva vreme şi că obiectivul său este recucerirea PSD. Ambiţios şi fără scrupule, Ponta va manevra în aşa fel încât să atragă parlamentari din PSD pentru că, în acest moment, partidul său este totuşi prea mic pentru ca să-i concureze pe liberali şi pe cei de la USR-PLUS. Dar Ponta este, să nu uităm, un pesedist pur sânge, adică un individ fără caracter, capabil de toate ticăloşiile. Ca să nu mai spun că parcursul său intelectual e marcat de un furt, plagiatul din teza de doctorat.

Ce urmează? Trei rânduri de alegeri care ar putea să ducă la destructurarea reţelei PSD, mă gândesc în primul rând la reţeaua din administraţia locală, dar şi la acele structuri pe care partidul lui Dragnea-Dăncilă le-a subordonat sau chiar le-a creat (Secţia specială, de pildă). E un demers care cere timp, răbdare, coerenţă, onestitate.

Am urmărit la Digi 24 evenimentele de ieri, iar pe ecran se vedeau mesaje trimise pe Facebook de către telespectatori. M-au frapat mesajele dezabuzate, unele vehemente, care vizau clasa politică în ansamblul ei şi care brodau pe tema "aceeaşi mizerie", "toţi o apă şi-un pământ". Încrederea oamenilor în politicieni a atins cote foarte scăzute (şi cum să nu fie aşa, când am văzut cum au migrat de la PSD la PRO România mai mulţi parlamentari, pentru ca în ajunul moţiunii să facă drumul în sens invers?). Alegerile pentru Parlamentul European arată că totuşi electoratul se poate mobiliza dacă există o motivaţie. Recâştigarea încrederii ar trebui să fie preocuparea majoră, preocuparea vitală pentru partidele care doresc cu adevărat o schimbare.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor