Apoi, aceleaşi fundaţii şi asociaţii non-profit pot fi şi beneficiare, din partea unor firme, de acţiuni de mecenat şi/sau sponsorizări. Firmele deduc valorile în cauză din suma cuvenită bugetului de stat, adică diminuează impozitul pe profit. La nivelul unui an, însumarea unor asemenea deduceri face ca bugetul statului să primească mai puţin – de la firmele respective – cu până la cca. 700 mil. lei. (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/nf_proiect_%20og_dgief_lg_183_2018.doc/) Beneficiarii acţiunilor de mecenat şi/sau sponsorizare au o singură obligaţie: să cheltuiască banii în condiţiile respectării Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea.

Adică, în legătură cu scopul legal al acestora în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar, ştiinţific etc. Un gol de lege (a cărui existenţă a fost sesizată de Instituţia Supremă de Audit a Statului Român) a făcut ca modul de utilizare a sumelor acordate prin formulele amintite să nu fie controlat niciodată de vreo autoritate publică. Or, un risc de fraudă bugetară, din această perspectivă, nu am putea spune că nu a existat. Ba, chiar, acesta există încă. Iar suma totală în jurul căreia se duce discuţia tinde către 1 mld. lei într-un an de zile (cca. 222 mil. euro). Conştientizând elementele de acest gen, Executivul vine cu un Proiect de OG, subliniind în Nota de fundamentare că ”întărirea disciplinei economice şi financiare la entităţile care beneficiază de sume (…) poate conduce la risipirea fondurilor publice alocate, cu alterarea scopurilor alocărilor şi afectarea interesului public”. (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/nf_proiect_%20og_dgief_lg_183_2018.doc/) Se face trimitere aici şi la raţiunea ”transparentizării utilizării finanţărilor obţinute de asociaţiile şi fundaţiile non-profit şi implicit al accesului acestora la resurse financiare publice pentru funcţionare şi desfăşurare a activităţii”. În orice caz, se susţine că doar instituind o formulă de control a MFP pe această zonă, va fi diminuat riscul de acest fel al fraudării bugetare.

Drept urmare, viitoarea OG completează/modifică trei acte normative (Legea nr.32/1994 privind sponsorizarea, OG nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi HG nr.101/2012 privind aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare) şi face realmente posibilă efectuarea unui asemenea control. Acesta va reveni, ca atribuţie, aparatului de inspecţie economico-financiară din cadrul MFP şi va viza modul de respectare a utilizării sumelor băneşti şi a bunurilor materiale primite de beneficiarii sponsorizărilor şi mecenatelor, în scopul pentru care au fost transferate. (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/proiect_%20og_dgief_lg_183_2018.doc/) În opnia noastră, două lucruri merită a fi remarcate. Acţiunile de control ce urmează a fi realizate exced clar cadrului instituit de Legea prevenţei, lucru în defavoarea celor controlaţi. Apoi, dacă se constată ilegalităţi, procedurile de urmat privind recuperarea fondurilor în discuţie nu se bucură de claritatea necesară. Şi nu în ultimul rând, cu certitudine inspecţia economico-financiară va include în control ultimii (de regulă) cinci ani, respectând normele termenelor de prescripţie. Aceasta va face să se deschidă noi fronturi conflictuale pe cazuri ce s-a considerat că nu vor fi deschise vreodată. Însă, ceea ce era de intuit, parcă nu atât lipsa controlului ar trebui invocată, cât, mai ales, trebuie reconoscut, de vină e (şi) lipsa transarenţei pe o zonă ca aceasta, de interes public ridicat.