Caută 
1 MIN
Investigaţia Mueller rămâne o cauză esenţială pe eşafodul democraţiei. Esenţa acestui caz nu e dacă a existat o interferenţă rusească – căci asta e clar, iar tentative de interferenţe externe, nu doar ruseşti, sunt şi cu alte ocazii. Nici dacă Trump ar fi câştigat sau nu alegerile fără ruşi. Esenţa este în ce măsură America are un preşedinte care a fost cunoscător or complice al acestor manevre; ori un preşedinte care a făcut şi face tot ce-i stă în putere pentru a-şi spăla urmele, cu riscul ignorării mecanismului democratic şi al subjugării politice a legii, a justiţiei.
Lista pardonabililor este unul dintre recentele evenimente în care preşedintele a arătat că e dispus să îşi folosească puterea şi atribuţiile pentru a-şi proteja aliaţii şi chiar pe sine. În luna mai, Trump a absolvit de răspundere patru demnitari condamnaţi pentru diverse felonii ori infracţiuni. Unul din cei cărora le-a acordat clemenţă executivă este neo-conservatorul Dinesh D’Souza, un controversat producător de film cercetat şi apoi condamnat pentru contribuţii financiare ilegale la campania electorală pentru Senatul statului New York. Presa a comentat că toţi cei absolviţi de Trump sunt indivizi care i-au arătat loialitatea şi că mesajul acestui gest a fost: cine mă apără va fi la rândul său apărat. Însă întrebarea iscată de aceste clemenţe executive este dacă Trump se va absolvi pe sine însuşi ori pe cei 6 potentaţi acuzaţi deja de Robert Mueller, în frunte cu Paul Manafort, personaj cheie în chestiunea rusească, acuzat de spălare de bani, uz de fals şi alte asemenea. Presa arată că absolvirea celor implicaţi în investigaţia Mueller ar putea prezenta riscuri pentru Trump însuşi şi că de asta nu ar fi făcut-o până acum. Se va absolvi Trump pe sine? Experţi juridici şi analişti au opinii şi răspunsuri diferite la această întrebare, ceea ce arată că ambele scenarii sunt posibile. Rudy Juliani, avocat republican, fost primar de New York, declara că preşedintele se poate absolvi singur, însă ideea că Trump ar face asta e de neconceput. Alţi experţi în Drept consideră această posibilitate o anomalie constituţională, un gest revoltător de nepotrivit, un act fără precedent în istorie.
Mai multe scenarii sunt posibile în evoluţia ulterioară a investigaţiei. Primul e ca Trump să decidă brusc să răspundă întrebărilor. Caz în care ar putea să confirme presupuse suspiciuni de obstrucţionare a justiţiei, ceea ce ar arunca mingea în curtea Senatului. În cazul în care Trump va continua să-i ignore cele 40 de întrebări, Mueller ar putea cere Curţii Supreme să îl determine să apară la raport. Trump are de ales între a ignora ordinul Curţii, a-l concedia pe Mueller ori a le face pe amândouă. Caz în care va fi supus judecăţii Senatului. Sunt multe alte posibilităţi, şi tot atâtea posibile întorsături. Sunt de pildă şanse ca fiul lui Trump să fie pus sub acuzare, dată fiind anchetarea sa laborioasă? Care ar fi mutarea lui Trump dacă asta s-ar petrece? Mueller, afară? Răbdarea şi tactul lui Robert Mueller par să indice că el încearcă să aducă ancheta la final evitând crizele, actele dramatice şi gesturile extreme. Însă, foarte probabil, în multe din aceste scenarii finalul investigaţiei sale va trebui tranşat, la nivel politic, în Senat. Republicanii continuă să facă zid în jurul preşedintelui. Doar alegerile de la mijloc de mandat prezidenţial ar putea oferi o schimbare de balanţă politică.
Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul „Duke Initiative for Science & Society“
VEDEȚI ȘI:
Investigaţia Mueller, un test pentru democraţia americană în era Trump (I)
