La butoiul lăudat să nu mergi cu petul

* La sărbătoare mare, aproape suprapusă peste jumătatea toamnei, pare normal să existe toate acele elemente care fac veselia mai mare – inclusiv acele tarabe care oferă înveselitoare la cană, pahar sau halbă; alaltăieri am stat şi noi de vorbă cu un domn care vindea asemenea produse la o tarabă improvizată, la adăpost de privirile indiscrete şi, mai ales, de controale, pentru a afla ce vinuri au preferat românii:

– Vinuri bune au preferat, dar în special vinuri multe. Cantitatea înveseleşte mai bine decât calitatea şi efectul durează mai mult!

– Aş vrea să-mi spuneţi ce soiuri au preferat clienţii dumneavoastră, mai exact.

– Pe partea cu soiurile şi sortimentele, ca să fiu sincer, vă spun că habar n-am. Adică nu ştiu soiurile de struguri, dar cred că-s soi bun, altfel n-ar fi ieşit atâtea sortimente.

– Despre care sortimente vorbiţi? Ce aţi vândut, la ce s-au înghesuit clienţii?

– Cel mai bine şi mai bine eu am vândut Peteasca Ieftină, Economicul de Regiune, Acra de Butuc, Oţetita, Strepezeaua şi îndrăgita Brăguţă…

– Poate frăguţă, nu-i aşa?

– Brăguţă, că e un sortiment ieftin ca braga, aşa l-au botezat consumatorii.

– Spre deosebire de ei, dumneavoastră cum l-aţi botezat?

– Eu l-am botezat cu apă de la robinet.

– Aţi pus chimicale în vin, cum mai fac unii?

– Şi apa, la urma urmei, e chimie, oxigen şi hidrogen, nu? Chiar şi omul e tot chimie, că din pământ vine şi în pământ se-ntoarce…

– Repet întrebarea: vinurile dumneavoastră conţin chimicale?

– Ca orice de pe lumea asta, conţin şi ele molecule, care sunt formate din atomi, care au electroni, protoni şi neutroni. Matale eşti făcut tot din particule elementare: poţi să zici că eşti chimic? Dacă ţii morţiş, poţi!

– Şi prin ce diferă soiurile dumneavoastră de vin?

– Prin felul legăturilor chimice. Dacă sunt legături covalente, vinul iese mai sec, nu ca ăla cu legături ionice, care se face mai busuioacă, mai parfumat şi dulce, vin pentru doamne. Trebuie să fim foarte atenţi la ionizări, să nu ne fugă electronii de pe ultimul strat, că fără electronii ăia vinul se casează şi face floare. Mai e problemă cu protonii: dacă sunt prea mulţi, iese borşit, oţetit, iar dacă nu-s destui miroase a doagă.