La plimbare pe axa culturală (4)

Boala este însoţită de o alta similară din interiorul administraţiilor publice lipsite şi ele de capacitatea de a previziona, de a imagina viziuni tematice de ansamblu. Sunt probleme grave rezolvabile într-un cadru legislativ nou. Nu cred că guvernele şi parlamentele următoare îşi vor propune asemenea legi esenţiale pentru calitatea vieţii din localităţile noastre. Să vedem, măcar în principiu, cum poate fi potenţată urbanistic axa culturală a Iaşului.

Un prim proiect de ansamblu are în vedere clădirile. Reparaţii, restaurări pentru cele de calitate, remodelări ale volumetriilor şi faţadelor pentru cele lipsite de calitate, dar importante, demolări ale construcţiilor parazitare, dar şi, foarte important, identificarea de terenuri pentru noi investiţii pentru crearea pârghiilor economice necesare unei asemenea ample întreprinderi. În acest spaţiu reprezentativ, proprietarii de terenuri şi-au făcut, cum e şi firesc, ei nu sunt interesaţi de viziuni de ansamblu, planuri individuale de afaceri. Ori procesul corect de prezervare a calităţii spaţiului urban este invers. Axa trebuie mobilată cu noi investiţii punând în prioritate absolută două criterii, coerenţa spaţiilor, frumuseţea şi armonia lor în continuitate şi confortul cetăţeanului care le utilizează.

Prin urmare noi investiţii pot să apară numai dacă sunt desenate pe criterii urbanistice şi arhitecturale. Adică, ele trebuie să contureze spaţii, să susţină perspective, să închidă vederile nefavorabile şi să deschidă pe cele favorabile către obiective importante, către peisaj. În acelaşi timp, mulţimea de forme, funcţiuni, materiale, texturi şi culori trebuie să intre într-o poveste majoră a Iaşului prin mijloace de compoziţie specifice şi, mai ales, trebuie să lase loc creaţiei de arhitectură contemporane, de cel mai înalt nivel, ca marcă a timpului nostru.

O direcţie sensibilă, dar atrăgătoare şi profitabilă în acelaşi timp este restaurarea tututor monumentelor şi punerea lor în valoare împreună cu imensul patrimoniu de pivniţe, subsoluri şi tuneluri existente. Numai în piaţa Palatului Culturii sunt circa douăzeci de mii de metri pătraţi de spaţii vechi, elocvente, necesar a fi valorificate economic, dar mai ales istoric şi estetic.

Un proiect important se referă la spaţiile verzi. S-au făcut paşi semnificativi, dar şi aici lipseşte viziunea de ansamblu pe întreaga axă. Spaţiul verde, plantaţiile, arborii sunt extrem de importanţi în compunerea spaţiului. În fapt nu mai este vorba de natură, ci de cultură. Ca atare sunt elemente de stil urban.

Să nu uităm nici o clipă, Iaşul este un reper important în cultura urbană românească. Importanţa trebuie permanent susţinută, înălţată prin gesturi culturale corespunzătoare. În urbanism, în arhitectură, în arta gândirii, Iaşul trebuie să fie model, să domine problemele care îi subminează caracterul, nu să fie dominat de ele.

Acum treizeci de ani, motivat de insuficienţa spaţiilor comerciale, micul comerţ de chioşc, de butic, de tonetă, a invadat oraşul într-o formă dorită provizorie, dar care în timp s-a dovedit definitivă. Micile construcţii şi obiecte îşi fac simţite prezenţa la tot pasul. Deşi mici, rolul lor în parcursul pietonal este mare, atât prin serviciile aduse utilizatorilor, cât şi prin arhitectura lor în cele mai multe cazuri parazitară. Şi acest tip de arhitectură reclamă o abordare corectă pe toată lungimea axei, în strânsă relaţionare cu spaţiile verzi, într-o viziune unitară compusă din secvenţe specifice fiecărui loc în parte. Este timpul ca după treizeci de ani de bâjbâieli acest tip de arhitectură să reintre ca gest creator important în spiritul Iaşului.

O distincţie remarcată între fosta capitală de ţară şi actuala capitală este spiritul aristocratic mai accentuat al Iaşului posibil prin distanţa mai mare faţă de influenţele balcanice, dar şi a influenţelor occidentale directe venite prin Polonia şi Transilvania. Aspectul acesta este relevant în sistemul de reclame, mobilier urban, signalistică din spaţiul urban. În ultima vreme, oraşul este copleşit de balcanism. Prin urmare pare să-şi fi pierdut spiritul de decenţă. Deşi la prima vedere este un domeniu minor, în spaţiul vizual are un impact atât de mare încât este necesară revizuirea integrală a atitudinii. Estetic, compoziţional, funcţional şi informaţional, o nouă viziune trebuie să-şi facă loc, mai ales că mijloacele tehnologice actuale permit facilităţi speciale de integrare în proiecte a fiecărui gest obiectual de pe axa urbană.

Întrucât este coloana vertebrală a oraşului, mobilitatea maximă trebuie acordată pietonilor. În fapt o plimbare lejeră de şaptezeci – optzeci de minute aduce în mintea şi în sufletul călătorului întreg spiritul Iaşului. Este un motiv suficient de puternic pentru a imagina fluenţa acestui parcurs, momentele de relaxare, locurile de interes special, într-o compoziţie amplă, pregnantă în care articulaţiile, dar şi racordurile punctelor nodale să contureze imaginea unui organism viu, a unei istorii actualizate cu sens. Traseul pietonal împreună cu conexiunile în profunzime trebuie dublat la fel, la nivel de ansamblu de trasee pentru biciclişti.

Politicile legate de trafic sunt diferite. În momentul de faţă sunt momente de trafic insuportabile pe această axă. Ele pot fi rezolvate numai în context metropolitan pe temeiul unui studiu de circulaţie aprofundat, a unui proiect asemenea şi cu investiţii majore. În schimb problema parcărilor, a staţionărilor de automobile începând din piaţa Palatului Culturii şi până în ultimul rond al Copoului poate fi abordată cu proiecte realizabile pe termen mediu în aşa fel încât ele să dispară din imaginea spaţiului urban.

În fine, toate ideile înşiruite aici pot căpăta relevanţe fantastice, de poveste, prin iluminare. Parţial acest lucru s-a întâmplat. Trebuie numai să aducem în actualitate reţelele aeriene inestetice, designul obiectelor şi instalaţiilor specifice, ceea ce nu este puţin lucru.

Concluzia este simplă. Modul de rezolvare secvenţial este caduc. Oraşele mari abordează problemele în ansamblu şi Iaşul este un oraş mare, la propriu şi la figurat.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului