Mâini moarte

Eu unul m-am săturat de veşnica scuză a guvernanţilor şi a tuturor celor care au fost votaţi, care au o funcţie publică, dar nu sunt la putere. „Noi am promis, noi vrem să facem, dar nu ne lasă ăştia care ţin frâiele, majoritatea, mama lor!… Ei sunt de vină că nu mişcăm în front, ei au pâinea şi cuţitul şi taie şi spânzură, noi suntem doar nişte bieţi reprezentanţi ai poporului lipsiţi complet de sculele de lucru”…

Consilierii locali şi judeţeni, de exemplu. La alegeri sunt zmei, promit tuturor şi tot ce se poate promite pentru un vot. Stau sub umbrela vreunui partid ca sub fusta mamei să nu cumva să depună vreun efort în plus, să muncească pentru a convinge oamenii că merită votaţi. Pleacă de la scorul naţional al partidului, dacă iese ceva în plus, bine, dacă nu, las-o aşa… Merg cu ideile gata făcute venite de la centru, lipesc afişe ori bannere şi vorbesc cu rudele ori cu oamenii pe la porţi milogindu-se. După alegeri nu mai auzi nimic de ei, dar nimic! |ia care au majoritate în consiliu nu mişcă un deget pentru că nu trebuie, ordinele vin de sus şi ei doar ridică mâna la şedinţe. Ceilalţi, din opoziţie, fac chiar mai puţin decât nimic, sunt liniştiţi psihic, că neavând majoritate, teoretic şi tradiţional vorbind, nu se poate face nimic nicăieri în lume, aşa că stau relaxaţi, mai aruncă vreo remarcă prin şedinţe şi insistă să fie consemnată în procesul verbal să se vadă că sunt activi, că adică se bat, şi se mai opun prin ridicare de mână la vreo hotărâre ca să nu aibă ăilalţi unanimitate, de-al dreacu’… Uneori chiar aceste opuneri sunt mai ridicole chiar decât dacă ar vota cu puterea pentru că de multe ori sunt împotriva cetăţeanului. La mine în comună, de exemplu, au fost cazuri când cei din opoziţie au hotărât pe linie de partid să voteze împotriva unor proiecte care erau evident pentru binele comunităţii, numai aşa, ca să arate că sunt contra, că se luptă. Ţin minte o discuţie de comedie după o şedinţă de consiliu local când doi consilieri de la acelaşi partid au început să se certe între ei acuzându-se reciproc că au votat greşit, că s-au îndemnat unul pe altul pe calea eronată după ce se opuseseră unui proiect benefic comunei la îndemnul partidului: „Ziceţi «NU» la orice zic ei «DA», balaurul cel mare!” Noroc că nu erau majoritari că ar fi luat-o pe cocoaşa de la oameni…

În orice moment din istorie cu siguranţă cineva este majoritar, iar altul minoritar, dar asta nu însemna că al doilea e mort, că nu mai poate reprezenta cu brio comunitatea, că nu mai poate impune majorităţii proiecte care îmbunătăţesc viaţa tuturor. E o aberaţie, iar asta se întâmplă în principal aici, în Balcanii noştri blestemaţi. E posibil să fie mai greu să îţi impui punctul de vedere, dar nu e un zid de netrecut. În majoritatea covârşitoare a consiliilor locale ori judeţene din România consilierii din opoziţie sunt completamente inactivi din punctul de vedere al elaborării, iniţierii, punerii în practică de proiecte. Majoritatea nici nu îşi ştiu nici atribuţiile, nu cunosc legea. Toţi cred că primarul e tartorul localităţii. Un singur om care taie şi spânzură şi care, odată ales, devine imbatabil. Oameni buni, consiliu local e şeful peste toţi, nu primarul! Consiliul local decide tot ce mişcă, primarul poate veni şi el cu iniţiative, ca orice consilier, dar în principal execută ceea ce decide consiliul. Pentru că cel din urmă este reprezentantul în detaliu al comunităţii, cel care vine cu ideile şi cu planul, celălalt e muncitorul.

Nu aud nicăieri de consilieri care să se unească în jurul unui proiect bun, indiferent de coloratura politică, să îl susţină împreună în consiliul local şi să se asigure că primarul îl duce la îndeplinire cum se cuvine. Că doar despre asta e vorba, despre cum facem ca oamenii care au votat să trăiască mai bine, nu doar o parte. Nu! Peste tot primarul vine cu proiectul, el propune, ai lui îl votează, şi gata. Ceilalţi sunt marionete. Păi, în situaţia asta, logic vorbind, ar fi ca toţi consilierii care nu au obţinut majoritate în consiliu să plece acasă şi să rămână acolo până la următoarele alegeri, că tot aia e. Ori nu mai vii deloc la şedinţe, ori vii doar ca să ridici mâna, e aproape acelaşi lucru. De ce să mai cheltuiască statul bani degeaba cu ei, că oricum nu fac nimic…

Sau, să fie remuneraţi în funcţie de prestaţia pe care o desfăşoară, nu doar pe funcţie. Ai propus vreun proiect, oricât de aberant ar fi acela? Primeşti procentaj din indemnizaţie. A trecut proiectul de prima fază de analiză şi a intrat în şedinţa publică? Foarte bine, mai primeşti un procentaj. A fost aprobat? Perfect, primeşti şi restul, sau chiar un bonus, iar comunitatea pe care o reprezinţi îţi va fi recunoscătoare. Mergi pe teren şi urmăreşti execuţia proiectului tău? Minunat, primeşti încă un bonus. Şi tot aşa mai departe. Pentru toate astea ai dreptul legal să le faci şi nu îţi poate nimeni îngrădi activitatea, indiferent dacă eşti sau nu parte a majorităţii din consiliu.

Dar nu, la noi toţi se bucură de cei 10% din salariul primarului pe lună şi dorm liniştiţi patru ani. Penibil, pur şi simplu penibil.

Ba mai mult decât atât. Ca să fie treaba şi mai jenantă, primarii care au majoritate la ei în consiliu, dar sunt de la alt partid decât majoritatea din consiliul judeţean, se plâng că cel din urmă nu îi ajută, ba chiar le pune beţe în roate. Şi tot aşa până mai sus, la guvern. Cu alte cuvinte, ca să ai şanse maxime de reuşită într-un consiliu local de la o comună, de pildă, trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii: să ai majoritate la tine în consiliu, să fii din acelaşi partid cu preşedintele CJ, cu majoritatea din guvernul ţării din momentul respectiv şi cu preşedintele ţării. Aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite simultan, astfel încât banii şi ajutoarele de tot felul să curgă spre tine nestingherite fără ca tu să mişti un deget. Altfel nu te mai joci, treci în repaus, îţi iei scuza în braţe, jucăriile şi dormi.

Şi uite aşa rămân comune şi oraşe în paragină, cum am văzut peste tot unde am umblat vara asta, uitate de lume, pentru că nimeni nu mişcă nimic. La cârma lor sunt doar nişte mâini moarte care mănâncă din banul public degeaba.

Briscan Zara este scriitor şi publicist