Marţea de după prima zi de luni

Cum acest text va intra în atenţia cititorilor ediţiei online exact în momentul în care vor începe să apară primele rezultate ale alegerilor din Statele Unite, nu are sens să speculăm pe marginea viitoarei configuraţii politice americane. După cum se ştie, analiştii specializaţi în interpretarea sondajelor de opinie îl indică drept favorit pe Joseph (Joe) Biden în confruntarea cu preşedintele Donald Trump şi anticipează o victorie convingătoare a Democraţilor şi la Camera Reprezentanţilor, în timp ce la Senat s-ar putea menţine o fragilă majoritate a Republicanilor. Însă, după cum ne amintim, sondajele de opinie au creat o imagine distorsionată acum patru ani, nereuşind să surprindă amploarea valului pro-Trump. Aşadar, despre deznodământ şi despre particularităţile alegerilor din 3 noiembrie vom putea vorbi săptămâna viitoare, cu condiţia să nu existe prelungiri în instanţă ale procesului de numărare a voturilor.

Până atunci, să remarcăm modul în care milioane de americani au participat, cu plăcere şi bună dispoziţie, la acest ritual al democraţiei. Din cauza pandemiei, s-a recurs mult mai mult ca de obicei la votul prin poştă şi la votul anticipat, dar fascinaţia „zilei de marţi de după prima zi de luni din luna noiembrie” rămâne nealterată. Şi nu este deloc surprinzător, pentru că ea datează din ianuarie 1845, când Congresul a decis ca aceasta să fie ziua în care statele să-şi desemneze electorii, care ulterior se vor reuni şi vor alege Preşedintele şi Vicepreşedintele. Avem de a face, aşadar, cu o instituţie venerabilă a democraţiei americane – pentru comparaţie, să ne amintim că senatorii nu au început să fie aleşi direct decât după 1913.

Decizia de a stabili data alegerilor la începutul lunii noiembrie survine într-un moment în care competiţia politică americană se poartă în principal între Partidul Democrat (fondat cu două decenii înainte de Andrew Jackson) şi Partidul Whig (care avea să se destrame curând, iar un nucleu influent, incluzându-l pe Abraham Lincoln, va forma Partidul Republican). Primele alegeri desfăşurate în baza acestui calendar, în 1848, l-au adus la Casa Albă pe Zachary Taylor (Whig), un general care se distinsese în războiul cu Mexicul. Nici el, nici preşedinţii care i-au urmat nu au reuşit, însă, găsirea unei soluţii la scindarea cea mai acută a societăţii americane din acele vremuri – abolirea sau tolerarea sclavajului. Consecinţa a fost, după cum se ştie, dramatică: secesiunea statelor pro-sclavaj din Sud şi războiul civil.

Prin concentrarea procesului electoral într-o singură zi, membrii Congresului îşi propuneau să valorifice noul mediu de comunicare rapidă ce fusese introdus doar cu câteva luni înainte – telegraful. În plus, dacă ţinem cont de faptul că precedentul scrutin, cel din 1844, se întinsese pe cinci săptămâni (1 noiembrie – 4 decembrie), era un mare pas înainte la capitolul eficienţă. Rezultatele puteau fi, de acum înainte, centralizate rapid, iar americanii din toate colţurile Uniunii aveau să devină tot mai conştienţi de apartenenţa la un sistem politic integrat. În plus, restrângerea intervalului de votare limita suspiciunile în ceea ce priveşte corectitudinea procesului electoral, o problemă de care SUA nu era scutită, la mijlocul secolului al XIX-lea. Odată ce opţiunea cetăţenilor din fiecare stat era cunoscută, autorităţile puteau programa, în capitala statului, întâlnirea electorilor pentru funcţia prezidenţială – în lunea de după cea de-a doua zi de miercuri din decembrie.

În timp, „Election Day” a ajuns să fie utilizată nu doar pentru scrutinul la nivel federal (pentru preşedinte, Camera Reprezentanţilor şi Senat – dacă în acel an expiră mandatul vreunui senator), ci şi pentru diverse foruri de stat sau locale, iar adesea şi pentru referendumuri la aceste paliere. Este o soluţie simplă şi practică, dar există riscul ca cetăţeanul să nu poată urmări atent multiplele agende şi, astfel, campania prezidenţială să influenţeze mai mult decât s-ar cuveni competiţiile „down-ballot”, precum cele pentru forurile legislative ale statelor. De altfel, unele dintre acestea au optat pentru desprinderea alegerilor de acest tip de cele federale. Cele mai multe au rămas, însă, fidele viziunii exprimate de membrii Congresului, în 1845, provocându-şi cetăţenii să fie atenţi, responsabili şi răbdători. De aceea, „marţea de după prima zi de luni din luna noiembrie” are toate şansele să rămână o zi-simbol pentru democraţie, chiar şi atunci când factori extrapolitici ameninţă să o întunece.