Caută 
3 MIN
Marcela Despa, 48 ani, Iași: „De mai bine de 2 ani soțul meu are probleme cu spatele. În această perioadă au fost mai multe episoade când, pur și simplu, a rămas înțepenit de mijloc și nu s-a mai putut mișca deloc. Nu putea nici măcar să se aplece să-și lege șireturile la pantofi. Îi era greu chiar să pășească și se ridica sau se așeza cu mare greutate pe pat. La fiecare gest, oricât de mic, care implica o întoarcere a corpului sau o aplecare, aproape că țipa de durere. Nu știu dacă este corectă observația mea, dar am mai remarcat la el că îl mai doare spatele atunci când muncește pe afară – noi locuim la curte – atunci când este foarte frig sau când plouă. Soțul meu spune că îl doare dar că îi trece, dacă ia antiinflamatoare, dar eu văd că nu este bine. Zilele acestea a mai avut un episod de durere lombară, nu știu dacă din cauza vremii ploioase sau pentru faptul că a muncit la grădină. El nu a prea avut grijă de spatele lui. Când îl durea foarte tare, mergea la medicul de familie, acesta îi făcea niște injecții și, pe moment, îi trecea. Medicul de familie i-a recomandat de mai multe ori să meargă să facă tratament dar el nu a luat lucrurile în serios. Acum văd că pare mai îngrijorat decât în alte dăți și mă gândesc că l-aș putea convinge să meargă la medic să se trateze. Ar fi foarte important pentru noi să știm ce avem de făcut“
Dr. Mariana Pricop, medic primar Recuperare Medicală, Redhospital Sf. Sava, Iași: „Cu siguranță, soțul dumneavoastră ar trebui să fie văzut de un medic pentru că, din păcate, așa cum ați observat și dvs, lucrurile nu se vor rezolva de la sine ci, din contră, vor evolua. De altfel, durerea lombară, lumbago sau dorsalgia joasă reprezintă una dintre cele mai frecvente motive de adresare la medicul de recuperare. Aceasta apare în urma unei mișcări greșite și pune pacientul în imposibilitatea efectuării mișcărilor de la nivelul trunchiului (flexie, extensie, rotație). Ignorată și netratată corespunzător criza de lumbago se poate agrava, iar pacientul poate rămâne imobilizat pentru o perioadă mai lungă de timp. De aceea, consider că sotul dumneavoastră ar beneficia de pe urma unui consult, urmând să i se stabilească și un plan recuperator.
În funcție de durata durerii, aceasta poate fi acută (acuzele dureroase durează mai puțin de 6 săptămîni), subacută (6 până la 12 săptămâni) sau cronică (peste 12 săptămâni). Cauzele durerii lombare joase sunt multiple, între ele numărânduse: hernia de disc, fracturi de corpi vertebrali, spondiloza, spondilolistezis, boli inflamatorii care afectează coloana ( spondilartrite), boli infecțioase (discite), tumori maligne (mielom multiplu, metastaze vertebrale), boli metabolice (osteoporoză, boala Paget, osteomalacia). Durerea de tip mecanic care apare în lumbago debutează la efort și se ameliorează în repaus, diferențiinduse de durerea cu caracter inflamator din bolile
reumatologice care debutează insidios, în general în repaus, și se ameliorează odată cu mișcarea. Durerea lombară de cauză mecanică este cea mai frecvent întâlnită, 80-85% din populația mondială suferind un astfel de episod dureros de-a lungul vieții. Apare după activitate fizică excesivă (cum s-a întâmplat și în cazul soțului dumneavoastră), este auto-limitată și se îmbunătățește cu tratament antalgic și repaus fizic. Factorii de risc sunt reprezentați de: obezitate, sedentarism, sarcină, ridicarea de greutăți, vibrații pentru lucrătorii în construcții, factori psihosociali (stres, anxietate, depresie), menținerea îndelungată a unei poziții fixe (ortostatism prelungit, munca de birou).
Frigul și umezeala accentuează simptomele algice. Clinic, pacientul se prezintă pentru durere la nivelul regiunii lombare, cu debut brusc și fără implicarea rădăcinii nervoase. În cazul prinderii rădăcinii nervoase (lombosciatica) durerea iradiază în membrul inferior, poate fi însoțită de tulburări de sensibilitate și scădere a forței musculare. Investigațiile utilizate pot cuprinde radiografia de coloană lombară, rezonanța magnetică nucleară, tomografia computerizată, scintigrafia osteoarticulară, electromiografia, teste de inflamație. Tratamentul constă în primul rând, în regim igieno-dietetic: scădere ponderală, repaus fizic, purtarea lombostatului la nevoie, regim hiposodat în cazul tratamentului antiinflamator. În același timp se recurge la tratament medicamentos cu analgezice, antiinflamatorii nesteroidiene, decontraturante musculare, infiltrații locale cu corticosteroizi.
Nu în ultimul rând se recomandă tratament fizio-terapic: electroterapie cu rol antalgic și decontracturant muscular: galvanizări, ionizări, TENS, curenți interferențiali, diadinamici, magnetodiaflux, ultrasonoterapia, fototerapia, termoterapie. Acest tip de tratament este însoțit și de masajul sedativ, care este util în stadiul subacut. De asemenea, se poate face și tratamentul balnear, care este indicat în formele cronice. Kinetoterapia are ca scop relaxarea musculară, tonifierea musculaturii paravertebrale. Reprezintă una dintre cele mai importante etape ale tratamentului iar continuarea ei la domiciliu poate preveni apariția unor noi episoade dureroase. În stadiul acut se aplică metode de relaxare generală și de relaxare a musculaturii lombare. În stadiul subacut se începe programul Williams cu 3 faze, în funcție de evoluție, urmând ca în stadiul cronic să se tonifieze musculatura slabită.
Tratamentul chirurgical reprezintă ultima soluție și este rezervat cazurilor în care durerea persistă în ciuda tuturor tratamentelor corect aplicate sau apar manifestări neurologice. Nimeni nu își dorește să se ajungș la această etapa. De aceea, sfatul meu este ca soțul dumneavoastră să meargă la un medic de recuperare, să facă investigațiile care se impun li apoi să beneficieze de un tratament care să îl țină cât mai departe de episoadele de durere pe care le acuză periodic“.
