New York, metropola vizionară

1. Amintirea Turnurilor Gemene va dăinui pe vecie ca o rană, întrucât cea mai teribilă lovitură primită vreodată de o metropolă a lumii, pe timp de pace va fi imposibil de uitat. Şi cum nimic nu ar mai putea concura splendoarea Turnurilor de altădată, oricâte artificii arhitectonice s-ar încerca, New York-ul a decis ca în locul lor să fie înălţat un singur turn, ce se încadrează armonios în ansamblul clădirilor. Este o construcţie ireal de transparentă, din metal şi sticlă, în formă de candelă, de o eleganţă desăvârşită, ale cărei linii pure, unduitoare se preling discret spre înălţimi. Candela aprinsă în memoria victimelor îngropate sub dărâmături, în semn de rugăciune şi de aducere aminte. A rezultat un acord perfect cu fântânile memorialului, muzeul naţional, pasărea în zbor şi candela înălţată către Dumnezeu. De la ultimul etaj poţi admira panorama acestei metropole magnifice. Dar nicio clipă nu-ţi poate ieşi din minte faptul că te afli chiar în locul uneia dintre marile tragedii ale timpului nostru.

2. Pentru o vizită la Statuia Libertăţii trebuie să te programezi din timp. Franţa a vegheat la naşterea Statelor Unite şi a ţinut să nu lipsească nici de la centenar. Şi cum deţin recorduri în materie de cultură a măreţiei istoriei, francezii au hotărât să omagieze libertatea reinventată de americani cu un dar demn de istoria celor două naţiuni. Imaginarul şi stilistica artei monumentale din epocă erau dominate de simbolistica zeiţei libertăţii, cu rădăcini în tradiţia greacă. Însă din vremea edificării minunilor antichităţii, în spaţiul euro-atlantic nu se mai ridicase o statuie de o asemenea măreţie. Inspirat dar, probabil cel mai frumos şi peren oferit vreodată de o naţiune altei naţiuni confine. Idealurile libertare ale revoluţiei franceze şi ale celei americane, dar şi cele ale omenirii dintotdeauna sunt îngemănate în acest monument copleşitor. În faţa statuii înţelegem poate mai pregnant decât în orice alt loc din lume ca libertatea – atât de râvnita, dar şi atât de flagilă – merită o efigie de granit şi trebuie păstrată ca darul cel mai de preţ făcut de Dumnezeu oamenilor. Pe un postament sobru, de tip cazemată, se înalţă uimitoarea statuie încoronată a zeiţei libertăţii, luminând calea către Pământul Făgăduinţei. Din clipa în care a devenit simbolul Americii, de chipul statuii libertăţii s-au lipit privirile a milioane de oameni. Au privit-o plini de speranţă, şi-au descărcat boccelele pe Insula Ellis, au fost chestionaţi, au primit actele de identitate şi au păşit pe drumurile Americii. În pavilionul de primire a imigranţilor se află azi un muzeu. E un bazar al memoriei, populat de chipuri din toate rasele lumii. Printre ei, români ardeleni, îmbrăcaţi în splendide straie ţărăneşti, chipuri aspre, dacice, coborâte parcă de pe Columna Traiana, ajunşi prin hazardul istoriei într-o lume atât de diferită de lumea lor din Carpaţi.

3. În fine, ultima escală permisă în răgazul de timp al vizitei a fost Metropolitan Museum, cunoscut de new-york-ezi sub numele de The Met. În inima metropolei, pe celebra Fifth Avenue, lipit de Central Park, te întâmpină maiestuoasa clădire în stil eclectic ce adăposteşte una dintre cele mai importante colecţii muzeistice ale lumii. Ca cele mai multe dintre muzeele americane, The Met este în fapt un muzeu de colecţii private, fiecare purtând numele donatorilor. Nu e cu nimic mai prejos decât National Gallery din Washington DC. Parterul adăposteşte un centru pedagogic cuprinzând biblioteci, săli de conferinţe, de cursuri şi seminarii, apoi centrul textil şi Institutul costumului. La etajul întâi şi mezanin sunt colecţiile de artă greacă, română, egipteană, africană, americană, medievală, arme şi armuri, artă modernă, două biblioteci şi un auditorium. În fine, la nivelele doi şi trei vin la rând saloanele de artă arabă, turcă, iraniană, chineză şi japoneză, instrumente muzicale, pictură americană şi europeană, din prerenaştere şi până la 1800.

Una dintre cele mai complexe exponate este Templul egiptean din Dendur, înălţat în amonte de Assuan de către împăratul Augustus şi dăruit de guvernul egiptean Statelor Unite în anul 1965. Impresionantul templu săpat în bazalt este un omagiu adus civilizaţiei Egiptului de către cuceritorii romani care au înţeles să se încline în faţa măreţiei zeilor şi istoriei egiptene. Augustus a ales să fie reprezentat chiar în chip de faraon, aducând ofrande zeilor Hator şi Horus. Subtilă şi înţeleaptă lecţie de diplomaţie şi filosofie politică!

Dar vizita la MET este nu doar o lecţie despre artă, cultură şi civilizaţie, dar şi despre bogăţia naţiunilor, cum ar spune venerabilul Adam Smith. Sigur conduita americană în raport cu celelalte civilizaţii ale lumii are şi o inevitabilă dimensiune imperială, însă felul în care ei au înţeles să valorifice cultura, rafinamentul, patriotismul, şi, nu în ultimul rând banii cetăţenilor în serviciul public, mărturiseşte despre măreţia naţiunii şi despre spirit vizionar. Pentru că în niciun alt loc din lume, patrimoniul cultural nu s-a îmbogăţit precum în America, prin râvna şi voinţa liberă a cetăţenilor educaţi şi prosperi. Statul este doar managerul acestui concept cultural.

Mihai Dorin este istoric şi publicist