O lume a celorlalţi

Problema identităţii traversează ca un fir roşu opera lui Michael Ondaatje (n. 1943). Provenit din îndepărtata Sri Lanka, educat în Anglia şi naturalizat (din 1962) în Canada, scriitorul a trăit, cu intensitate maximă, „dedublările” culturale, descrise atât de plastic de Edward Said în Orientalism, folosindu-le ulterior ca sursă primară de inspiraţie pentru epicul lui. Încă din primul roman publicat de autor (în 1976), Coming Through the Slaughter – biografia romanţată a pionierului jazz-ului din New Orleans, Buddy Bolden – se simte compulsia lui Ondaatje pentru naturile bipolare. Muzicianul-protagonist a fost schizoid, mai ales în ultimele luni de viaţă, când personalitatea scindată i-a întunecat complet raţiunea. Textul volumului e redactat „sincopat”, faptul trimiţând simbolic la dualitatea irepresibilă a lui Bolden. Tema identităţii descompuse se va păstra şi în cărţile de mai târziu. In the Skin of a Lion (1987) se ocupă de „depersonalizările” şi „repersonalizările” imigranţilor canadieni din Toronto, de la începutul secolului XX, disecând psihologic angoasele zorilor de istorie. Anil’s Ghost (2000) aduce în prim plan drama unei femei din Sri Lanka, educată în America, dar revenită acasă şi obligată să lupte cu stereotipurile mentalitare ale unei lumi pe care nu şi-o mai poate asuma integral. Divisadero (2007) mută investigaţia identitară pe palierul relaţiilor de familie, în condiţiile în care familia aleasă pentru exemplificare narativă este amestecată ca descendenţă şi profund ambiguă emoţional. În mod straniu totuşi, noi nu-i vedem niciodată pe eroii lui Ondaatje luptându-se pentru a defini o unică traiectorie a personalităţii lor. Ei acceptă confuzia identitară cu un fel de resemnare ontologică, părând să înţeleagă, senin, că dubla ori multipla identitate reprezintă un dat al (post)modernităţii căreia îi aparţin.

Romanul cel mai aclamat al lui Ondaatje, distins cu Booker Prize, tradus în numeroase limbi (inclusiv în română, la Polirom – unde, de altfel, a şi fost reeditat), ecranizat cu imens succes, The English Patient/ Pacientul englez (1992), transformă dilema identitară în nucleu epic. În timpul ultimului război mondial (să sperăm, în strania lume de azi, ce a debutat brutal în februarie 2022, că îl vom putea numi în continuare așa – „ultimul”…), Hana, soră medicală canadiană, îngrijeşte, în Italia, un pacient ars, supravieţuitor al unei terifiante prăbuşiri aviatice. Amnezic, acesta pretinde că nu mai are nici o amintire din viaţa sa de până atunci. În realitate, el a uitat deliberat tot ce însemnase identitatea lui anterioară şi, în primul rând, că se numeşte László de Almásy. Membru într-o echipă engleză de cartografi şi implicat într-o pasională relaţie adulteră cu Katherine, soţia colegului său, Geoffrey Clifton, „pacientul” a avut de îndurat furia soţului înşelat, care, ştiind de legătura celor doi, prăbuşeşte intenţionat avionul unde se află, la un moment dat, întregul triunghi amoros. Deşi László şi Katherine supravieţuiesc, bărbatul este nevoit să-şi abandoneze iubita rănită pentru a aduce ajutoare. Spre uimirea lui va fi arestat de britanici pentru spionaj, pierzând-o definitiv pe Katherine. Drama identitară a eroului se oglindeşte, în roman, şi în psihologiile altor personaje. Caravaggio (spionul canadian torturat de nazişti) îşi „uită” vechea „ocupaţie” de hoţ, Hana se depersonalizează în război, iar genistul indian Kip pierde, într-o clipă, tot ceea ce civilizaţia colonizatoare reuşise să realizeze în ani lungi de „asimilare”. Deşi integrat mentalităţii apusene, tânărul militar „se decompune” cultural, aflând că americanii au lansat bomba atomică la Hiroshima. Convingerea sa fermă este că ei nu ar fi făcut-o, dacă în locul japonezilor s-ar fi aflat o naţiune albă.

Personajele lui Ondaatje stau, prin urmare, sub semnul „dublei critici”, adică, în limbajul postcolonial, sub semnul „dublei identităţi”. De aici rezultă tipologii maleabile, dar şi, paradoxal, neconcesive. Romanele canadianului srilankez constituie, prin urmare, o lectură importantă legată de tribulaţiile individului (post)modern.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi