Oamenii de ştiinţă au aflat, în sfârşit, ce este lerul: leru-i ler!

Până după Sfântul Ioan va fi o perioadă cu ler, Hruşcă, globuri, beteală, cârnaţi, slană, sarmale, plus milioane de daruri, că e Luna Cadourilor. După câteva vineri negre (Black Fraierday), românii tot mai au bani de cumpărături: pesemne că băncile au venit cu noua ofertă "Credite speciale pentru cadouri de Crăciun!". Darurile de Crăciun sunt ca darurile din restul anului, doar că sunt învelite în poleială imprimată cu crenguţe de brad şi steluţe: un cleşte în ambalaj de Crăciun devine, automat, cleşte festiv de Crăciun.

În curând începe Costumiada: vânzătoarele şi fetele de la baruri îşi vor pune pe cap scufiţe de Crăciuniţe! Bine pentru ele, că nu le mai doare capul (în baruri e cam frig la vremea asta), şi pentru clienţi, că nu mai găsesc în halbe ori pahare fire de păr ori mătreaţă. Din fericire, nu toţi salariaţii poartă căciuli de Moş: ne imaginam un chirurg care operează cu scufiţa pe cap în loc de bonetă, iar moţul îi alunecă în pacient, prin tăietură, sau nişte gropari, în toiul înmormântării, cu căciuliţe nostime de moş.

Tot atunci, ţara se umple şi de ler. Dacă nu ştiţi ce este lerul, explicăm pe scurt: leru-i ler, nicidecum altceva, deşi mulţi confundă lerul cu Hruşcă. Lerul va fi omniprezent în toate zilele de până la Revelion, motiv pentru care ne miră faptul că nimeni n-a avut ideea să-l folosească în scopuri comerciale – de exemplu, "Ciocolată de Crăciun, cu gust şi aromă de ler", "Bormaşină cu percuţie şi ler, cadoul ideal" sau "Ler tradiţional la pungă, fff. dulce, import Turcia". Până la ler, ştim că Ziua Naţională a României va mirosi a peşte, fiind dezlegare. Poftă bună!

(*) – Fasolea la popor şi ciolanul la politicieni, evident!