Pariuri

Cu mai puţin de o săptămână înaintea alegerilor europarlamentare, cotele caselor de pariuri oferă o imagine a confruntării poate mai interesantă decât cea a sondajelor de opinie. În vreme ce rămăşagurile ţin cont de pofta de câştig a individului, păstrându-se aşadar în zona verosimilului, pentru a evita falimentul, sondajele sunt profund influenţate de dorinţele celui care plăteşte chestionarea alegătorilor, căpătând dimensiuni fantastice.

În mod firesc, favorit la câştigarea scrutinului de pe 26 mai rămâne PSD. De ce? E la guvernare, are cei mai mulţi primari şi preşedinţi de CJ, posedă un electorat mai disciplinat – uşor de mânat la vot – beneficiază de sprijinul majorităţii televiziunilor, controlează toate instituţiile implicate în organizarea alegerilor.

Cu siguranţă, Liviu Dragnea înţelege foarte bine că un scor mic, sub 30%, l-ar aduce la un pas de pieirea politică. Pozând din nou în victimă a statului paralel, a binomului şi a palindromului, totodată (Soros, frate!), condamnatul din Teleorman încearcă nu atât să trezească simpatia electoratului, cât să transmită un mesaj instituţiilor de forţă. Oricine poate fi victimă!  

Pe locul doi sunt văzuţi liberalii, ce au crescut doar datorită prăbuşirii PSD. PNL vine cu aceiaşi oameni dintotdeauna, cu simpatii politice contradictorii, oricând gata să semneze un pact cu diavolul. Liberalii nu şi-au inventat încă propria ideologie (probabil nici nu au încercat!), cuprinzând câteva principii politice de bază. Pe vremea lui Tăriceanu, au majorat în mod iresponsabil salariile şi pomenile electorale (din banii căpşunarilor), pentru ca azi – când pesediştii fac acelaşi lucru, dar din împrumuturi externe – să ţipe că economia a ajuns pe butuci. Autostrăzi nu au făcut nici unii, nici ceilalţi, indiferent de câţi bani au avut la dispoziţie!

Ludovic Orban dă impresia unui lider de operetă, iar permanentul conflict dintre aripa veche, liberală şi cea nouă, pedelistă zdruncină şi fărămiţează partidul în bisericuţe locale, lipsite de prestanţă. Cum va conduce PNL – în viitor, poate – o Românie divizată şi bolnavă când partidul însuşi e lipsit de viziune şi coeziune?

Podiumul ar fi completat de Alianţa 2020 USR – PLUS, văzută ca o alternativă atât la PSD, cât şi la PNL. Principalele probleme ale alianţei rezidă în lipsa structurilor teritoriale, în special în mediul rural, precum şi în faptul că membrii de partid apar mai curând ca nişte exaltaţi decât ca nişte profesionişti. Când spun USR îmi aduc aminte cu tristeţe de PAC şi de gafele politice ale intelectualilor ce o alcătuiau. Cât a pierdut Iaşul pe mâna lor! A fi un tip citit nu înseamnă a avea şi soluţiile necesare. Din păcate, echipa lui Dacian Cioloş – după cum s-a comportat la guvernare – nu aduce nimic în plus!

Ceilalţi – Pro România, ALDE, UDMR, eventual PMP – vor fi trepăduşii de mâine ce se vor vinde în funcţie de cât de apetisant le va arăta scorul la aceste alegeri.

Rezultatele finale vor fi clar influenţate de referendumul pe justiţie al lui Iohannis şi de mobilizarea la vot, cele două aspecte ale scrutinului fiind în strânsă legătură. Cu cât prezenţa la urne va depăşi media de 30%, cu atât PNL, USR-PLUS şi justiţia vor ieşi în câştig, iar PSD şi infractorii în pierdere. La peste 40% prezenţă, aproape sigur forţele antipesediste vor trece în frunte, iar plebiscitul va fi validat. Se poate? Se poate! E bine? Vom vedea anul viitor!