Partidul şpăgar electoral

Care „democraţie”, nu ştiu cât de „originală”, dar falsă cu certitudine, cel mai adesea doar… mimată şi, în fond, ca rezultate sfruntat batjocorită, îşi trăda impostura chiar aşa, începând de la „cadoul” – pungă cu ceva de-ale gurii împărţit „în campanie” pe la uşile votanţilor, cu înţelesul implicit şi străveziu al dispreţului mărinimos „filantropic” faţă de un electorat socotit drept unul cu o mentalitate de cerşetori şi tocmai de aceea tratat astfel, adică la fel de jignitor şi înainte de vot („preţul” cu care voiau asemenea candidaţi şi partidul lor să-şi cumpere „mandatul”), şi după ce-şi vedeau sacii în căruţă. Dar toate „progresează”, inclusiv şpaga electorală, nu? Şi aşa s-a ajuns ca PSD-ul, cu strategi ca, mai ales, Dragnea şi Vâlcov, să ridice „ştiinţific” stacheta linguşirii neobrăzate a „buzunarelor” românilor, cu mult, cu foarte mult deasupra acelor începuturi modeste şi diletante în domeniu, ei promiţând celor uşor de îmbrobodit o Românie paradisiacă (cea visată de conu’ Leonida al lui Caragiale), curată Pays de Cocagne, toată numai „lapte şi miere”: lefuri şi pensii gata să dea pe dinafară, impetuousă „cură de slăbire”, la taxe şi impozite, ba până şi lege de „murături” (moratoriu), scutire de datorii. Acadeaua a plăcut atât de mult, încât mai să rămână parlamentul (votat atunci, „euforic”) fără opoziţie, aşa de dornică era majoritatea alegătorilor să se înfrupte cât mai repede din dărnicia şi abundenţa „raiului” făgăduit de liderii pesedişti şi acoliţii lor. Că după scrutin s-a văzut tot mai limpede escrocheria „programului (de guvernare)” – colosală şpagă fumistă, e de la sine înţeles. „Băieţii” erau şi mult prea ocupaţi, fiecare cu câte altceva: Dragnea şi Tăriceanu cu „DNA-da” lor (încheiată răcoritor pentru „măreţul” fiu al Alexandriei), Vâlcov îşi burduşea „artistic” pereţii. Iordache clocea OUG-uri nocturne… Noroc de isteaţa obrăznicătură craioveană Olguţa şi de egg-head–ul Codrin, mereu ocupaţi cu calcule la tablă şi tonice mesaje TV, menite să ţină „în priză” aşteptările de La vie en rose, dar fără Piaf, ci cu cei deja pomeniţi. Şi în trena lor, şi cu Dăncilă, Teodorovici, de pe vremea cărora i-a rămas şi lui Ciolacu mai noua acadea: mărirea cu 40% a pensiilor.

Au spus-o deja destui alţii: şi de n-ar fi dat buzna Covidul made in China, (aşadar fără belelele şi urmările lui, de tot felul), aşa o mărire „miraculoasă” nu i-ar fi stat nimănui în putinţă. E aceeaşi „strategie” dragnist-vâlcoviană: cu cât e mai gogonată nada electorală, cu atât e mai orbitor şi prostitor efectul ei. Aşa că, sigur, promite-le orice şi oricât, că doar nu tu, PSD-ul, mai eşti la guvernare! Descurcă-se cum or şti Iohannis, Orban, Cîţu şi ceilalţi! Avem (cu acoliţi cu tot) maşina de vot parlamentară, le punem în braţe legea-ghiulea pentru buget guvernanţilor care nu le-au dat decât 14% mărire a punctului de pensie şi pensionarii ne vor iubi la urne mai mult decât oricând-recto, verso: PNL va fi văzut, de către acelaşi masiv „detaşament” electoral, ca un partid fără suflet, groaznic de antipatic, spre avantajul nostru. Aşa gândesc şi speră Ciolacu, Firea şi alţii de-ai lor. E uşor să promiţi ceea ce (orice!) le rămâne altora de rezolvat. Şi asta, simulând grija şi „dragostea” de oameni. Nici dacă România ar tăia, cum ar fi drept, toate pensile nesimţite şi nesimţit protejate de CCR-Dorneanu a PSD, toate sinecurele gras plătite, dacă nu ar suferi de inflaţia de generali de care suferă şi de „ajustările” de buget aşa de… generoase cu Serviciile, în fine, de-ar impozita, normal, băncile şi comerţul corporaţiilor multinaţionale, nici atunci nu e sigur că astronomica mărire, peste noapte, impusă de PSD în parlament şi exploatată propagandistic, cu ţintă electorală, ar fi realizabilă (de orice guvern al oricărui partid), dacă vrem, cum e firesc, şi investiţii, deci locuri de muncă, şi să nu îndatorăm peste măsură ţara. Ce speră cei care pun o astfel de presiune pe guvernare, să împingă ţara la faliment? Se bizuie pe demagogia lor de doi bani ca să-şi facă din pensionar un aliat iresponsabil şi egoist, căruia nu-i pasă decât de „ziua de azi”? Sunt mulţi oameni inteligenţi printre aceşti bătrâni ai ţării, vulnerabili social, dar să sperăm, nedispuşi să lase pe mâna PSD soarta noastră, a tuturor, de toate vârstele, inclusiv a strănepoţilor pensionarilor de acum. Fără vorbe mari (interesul naţional) să le-o arate sobru, dar neiertător, la urne!

Nu vrem, nici la locale, nici la parlamentare, ventriloci, şpăgari şi partide ca PSD-ul „ademenitor” cu 40% al său la putere. Retro, PSD! Alegerile vor fi un test al demnităţii alegătorilor.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar