Plagiat răsturnat în instanţă. O profesoară de la Facultatea de Biologie a câştigat la Înalta Curte de Justiţie

Ostilitățile dintre Lăcrămioara Carmen Ivănescu și Irina Gostin au fost declanșate de prima. Pe atunci conferențiar universitar, Ivănescu și-a acuzat colega de plagiat printr-o plângere înaintată Comisiei de Etică a Universității „A.I. Cuza”, în aprilie 2016. O săptămână mai târziu, a fost rândul Irinei Gostin să aducă aceleași acuzații colegei sale. În 2018, Universitatea le-a sancționat pe amândouă cu reducerea salariului cu 10% pe câte trei luni, iar decizia a fost confirmată ulterior de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştinţifice (CNECȘDTI).

Ambele cadre universitare s-au adresat instanței, contestând sancțiunile. Procesul Irinei Gostin se află la a doua rejudecare, așteptând să intre pe rolul Curții de Apel. Ultima instanță în fața căreia s-a aflat, Tribunalul, a anulat decizia de sancționare și a obligat Universitatea să-i dea înapoi banii reținuți din salariu. Lăcrămioara Ivănescu a reușit să parcurgă întregul drum prin instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se definitiv săptămâna trecută.

Lui Carmen Ivănescu i se aduseseră cinci acuze de plagiat în cazul unor lucrări științifice din domeniul biologiei vegetale, publicate în perioada 2007-2008. În cazul a două lucrări însă, magistrații Curții de Apel au constatat că ele fuseseră scrise în coautorat, fiind semnate alături de conducătorul său de doctorat și reprezentând părți din teza de doctorat susținută în 1999.

Prin urmare, Comisia de Etică a universității ar fi trebuit să separe contribuția fiecărui autor, pentru a putea stabili cui îi aparțin fragmentele presupus a fi plagiate. Or, acest lucru nu se întâmplase. Alte două lucrări reprezentau în fapt republicări ale altor studii făcute de Ivănescu și nu preluări din opera altor autori. Nu reprezentau un plagiat ci, eventual, un autoplagiat. Acesta însă a fost incriminat abia începând din 2011, la câțiva ani după publicarea lucrărilor.

„Activitatea reclamantei de republicare a acelorași studii ale sale, fără niciun element de noutate, deși constituie o abatere de la regulile de etică în cercetarea academică, nu constituie acte de plagiat. Răspunderea administrativ-disciplinară a reclamantei nu putea fi angajată așadar pentru fapte ce constituie autoplagiat, deoarece acesta nu avea o incriminare legală”, au arătat judecătorii. A cincea acuză făcea referire la fotografii folosite de Carmen Ivănescu în lucrările sale, a căror sursă nu era indicată.

Cadrul didactic a arătat că era vorba de fotografii realizate chiar de ea și pe care nu se gândise să le marcheze ca „originale”. Și această apărare a fost acceptată de judecători, care au concluzionat că analiza Comisiei de Etică a universității fusese superficială și, în plus, încălcase normele procedurale de soluționare a cazului.

Sentința Curții de Apel a fost contestată de Universitate în fața ÎCCJ. Curtea supremă nu a mai avut însă ce judeca. Încă de la primul termen, magistrații au declarat recursul ca fiind nul, sancțiune aplicată de regulă atunci când recursul nu este motivat în termenul legal. Ca urmare, decizia Curții de Apel a rămas definitivă.

Publicitate și alte recomandări video