Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Astfel, unii dintre ei, pe care-i vedeţi învârtind prin centrul oraşului SUV-uri de la Bentley sau Rolls Royce-uri nu prea mai au parale prin buzunare şi s-au împrumutat pe la cămătari, corduneni şi alte vieţuitoare care-şi ţin banii afară, la aer curat, nu în bănci sau în seifuri, acolo unde statul le poate lua lesne urma.

Un caz de manual este cel al vestitului Colea, care a facut de unul singur un oraş întreg la marginea târgului şi care acum se împrumută, cică pe la cămătari şi căldărari. Acuma, se zice, totuşi, că în cazul lui nu este vorba de insolvenţă, doar de o oarecare jenă de cash, care apare atunci când vânzările nu merg prea bine, în timp ce capitalul per ansamblu acoperă datoriile.

Cel mai greu ar duce-o Neculai Iţă, băiatul care nu prea şi-a plătit furnizorii, aceştia umblând cu ameninţări de insolvenţă şi alte celea. De aceea, oare, stă individul, cu regularitate, la mila Domnului, la Monte Casino, în Tudor Vladimirescu, în speranţa unui câştig baban? În fine, asta să fie ultima grijă a dumnevoastră, stimaţi telespectaori, câţi bani au developerii şi cum şi-i cheltuie la păcănele.

Domnul Barbă V. fugea de rupea pământul pe Copou, la vale

Dar dacă tot am început pe astăzi cu poveşti de-ale developerilor din oraşul nostru, bine ar fi să continuăm în acelaşi registru, ca să vedeţi şi dumneavoastră cum arată fauna care ridică blocuri mai ceva decât Ceauşescu, nu alta.

Spun sursele noastre că deunăzi, pe dealul Copoului, mai exact, să fim drepţi, mai pe la vale, pe la Casa Armatei, fugea de rupea pământul un anume Barbă V., mare om, mare caracter, proprietar a sute de hectare pe la Miroslava, pe care le ţine pe numele altora, scoţându-le la iveală în momentul în care bate palma cu cumpărătorul, deci fugea de mânca pământul cu o ceată de vreo trei sau patru cetăţeni cumsecade pe urmele sale. Motivul era acela că tocmai luase o chelfăneală pe cinste de la respectivii, care, culmea, nu erau nimeni alţii decât vecinii săi.

Oamenii erau exasperaţi de faptul că musiu Barbă ocupase cinci locuri de parcare, chipurile şi pe numele unor vecini care nu aveau maşină, în detrimentul celor care au pobedă dar nu au unde o ţine. După câteva zile de luat cu frumosul şi replicat cu înjurătura, mai mulţi oameni de bine s-au strâs şi i-au dat o cafteală, iar când a scăpat din strânsoare, individul a tulit-o iepureşte de ziceai că riscă să fie prins de radar, la vale, în piaţa de la BCU, dacă oamenii de la rutieră şi-ar fi făcut de lucru prin zonă. Noroc că aceştia din urmă tocmai comandaseră pizza şi scoseseră aparatul din priză.

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.