Caută 
2 MIN
Sute și sute de femei, copii, vârstnici ajung în fiecare zi în România prin acest punct de trecere a frontierei. Din bagaje răsare capul unei pisicuțe. Alții au în lesă cățelul pe care nu l-au lăsat în urmă. Obosiți și flămânzi, toți sunt impresionați de modul în care sunt primiți și ajutați.
A trecut frontiera din Ucraina către România încet. Singură. Ca și cum țara pe care o părăsea n-o lăsa să plece. Iar războiul a adus-o în România. cu destinația către nicăieri. S-a adăpostit în cortul unei fundații. Are ochii goi. „Liubliu tebia Ucraina”, murmură ușor un cântec popular Elena. Vremea în care lucra la serviciile sociale din Harkov face parte din altă viață. O viață pe care nu crede că o va recupera. S-a speriat atât de tare de ce se întâmpla, încât a luat decizia de a fugi din Harkov.
Punctul de Trecere a Frontierei Siret continuă să fie o poartă principală pentru refugiații din Ucraina care fug din calea războiului. Poveștiile refugiaților ucraineni sunt diferite. dar au un punct comun: bombele și frica. Acum, punctul de trecere a frontierei este mai bine organizat. Jandarmi, voluntari și traducători îi întâmpină pe refugiați. Mulți dintre cei care intră în România au pe telefon deschisă aplicația de traducere ucraineană-română.
Transportul gratuit către cazări, pentru cei care doresc să rămână aici, sau îmbarcarea direct în autocare, pentru cei care vor să plece. Refugiații Ucrainei nu uită să mulțumească României. Și primul cuvânt pe care mulți dintre ei îl învață în limba română este „Mulțumesc”.
Mai mult, pe rfi
