RECHIZITORIU: Dintr-un ocean de acuzaţii la adresa lui Tinică au rămas câteva picături

Medicul chirurg Grigore Tinică şi alţi colegi de-ai săi din conducerea Institutului de Boli Cardiovasculare (IBCV) au intrat în vizorul DNA Iaşi încă din 2011. În rechizitoriu se arată că, la acel moment, existau suspiciuni conform cărora la unitatea sanitară menţionată cei din conducere ar fi „angrenaţi în activităţi de favorizare a unor operatori economici“. DNA Iaşi a verificat, în toţi aceşti ani, mai multe achiziţii şi relaţii contractuale dintre spital şi diverse firme, reţinând posibile fapte de abuz în serviciu în legătură cu o achiziţie din 2010 dintre IBCV şi SC Almar Med SRL, administrată de Gabriel-Nicolaie Ale­xoae, trimis în judecată, zilele trecute, alături de Grigore Tinică şi Victor Fărcăşel, fost director administrativ al IBCV.

Ce susţine DNA

În preambulul acuzaţiilor din rechizitoriu, DNA Iaşi prezintă istoricul unui contract ce are legătură cu cel presupus a fi fost deturnat. Pe 11 ianuarie 2008, în calitate de profesor al UMF Iaşi, Tinică a întocmit o notă de fundamentare pentru care a solicitat alocarea sumei de două milioane de euro pentru dotarea şi tehnologizarea unei săli hibride de chirurgie cardiovasculară de la IBCV. Banii au fost ceruţi de către universitate de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în mai 2008, sala de operaţie hibrid fiind cedată, pentru 30 de ani, către UMF, „strict pentru desfăşurarea activităţii didactice“. Ministerul a alocat banii şi, în septembrie 2008, UMF a elaborat o documentaţie în care se cerea ca firma care urma să câştige să poată furniza şi echipamente medicale de specialitate, dar şi să poată reabilita un spaţiu de 100 de metri pătraţi. O firmă din Bucureşti a fost unic ofertant, aceasta subcontractând o parte din lu­crări. O sumă de 423.095 de lei, repre­zentând lucrări suplimentare, nu a fost acceptată la plată de UMF, deoarece viza lucrări de reabi­litare şi nu putea fi decontată prin proiect.

În mai 2009, atât dotarea, cât şi reabilitarea sălii hibride s-au finalizat, fiind recepţionate de o comisie din care au făcut parte atât Fărcăşel, cât şi Tinică. Pentru că UMF nu şi-a însuşit plata celor 423.000 de lei, procurorii susţin că reprezentanţii legali ai IBCV „au pus în aplicare un plan infracţional pentru procurarea de la Ministerul Sănătăţii“ a sumelor de bani pentru lucrările deja efectuate. Astfel, ar fi fost invocate presupuse lucrări de reparaţii la lucrarea tocmai încheiată, în condiţiile în care aceasta se afla, la acel moment, în ga­ranţie. Fărcăşel ar fi fost cel care a întocmit un referat de necesitate prin care a solicitat fonduri. Procurorii susţin în actul lor de acuzare că acesta avea atribuţiuni delegate de către Tinică. Despre manager, anchetatorii spun care ar fi ştiut în mod „evident“ despre demersul ilegal.

Negociere directă

În 2009, Ministerul Sănătăţii, din motive neprecizate, nu a alocat bani către IBCV. A făcut-o un an mai târziu, când a alocat suma de 407.000 de lei cu destinaţia bugetară „RK bloc operator sala 3 (sala hibrid)“. Fără publicarea unui anunţ de participare, printr-o negociere directă, lucrarea presupusă fictivă a fost atribuită către Almar Med SRL. În doar câteva zile, lucrarea de reabilitare – despre care procurorii spun că a fost fictivă, s-a terminat, fiind recepţionată. Anchetatorii consi­deră că afaceristul Gabriel-Nicolaie Alexoae ar fi fost şi el complice, din acest motiv fiind deferit justiţiei. Garda Financiară a mers la firma câştigătoare la scurt timp după presupusa lucrare, procurorii considerând că documentele adunate atunci ar demonstra că reabilitarea a fost doar pe hârtie. Potrivit unor surse judiciare, cel care a oferit detalii anchetatorilor despre lucrările fictive ar fi fost un diriginte de şantier. 17 martori apropiaţi cazului au fost citaţi de DNA în instanţă, printre aceştia numărându-se şi mai mulţi angajaţi ai IBCV.

În 2016, Guvernul Ro­mâniei, prin Ministerul Sănătăţii, s-a constituit parte civilă în acest dosar, solicitând restituirea celor 407.000 de lei alocaţi în 2010.