Rocada şobolanilor

De pildă, acest azi în care scriu însemnările de faţă, ziua pronunţării CCR pe tema destituirii sau nu a procurorului-şef DNA, Laura-Codruţa Ko­vesi. Într-o atmosferă pregătită din timp de propaganda PSD-ALDE (nu numai cea acreditată oficial, ci şi a aliaţilor mediatici, tot felul de cristoi, chireaci, ciuvici…), încă de la prima reacţie negativă a Preşedintelui Iohannis. Limbaj cvasi-competiţional, sportiv (oare ce mutare sau replică va urma?), răpăit de tobe ca la circ, în fine, ştirea: ce­rerea lui Iohannis respinsă, a guvernului-acceptată, Preşedintelui i se cere imperativ de către CCR s-o scoată din joc pe Kovesi, obsesiva ţintă a coaliţiei de la guvernare şi, după toate semnele adunate în timp, coşmarul personal al celor doi lideri penali, Dragnea şi Tăriceanu, al doilea spălat temporar, căci spălăcit rămâne oricum de traseismu-i revelator.

Despre ce era şi de aşteptat de la o CCR, cu Valer Dorneanu în frunte, altfel spus: domestică ogradă, şi nu Curte, a PSD-ului care l-a pus acolo, în pâine, pe obedientul lor cadru de nădejde, n-ar fi nimic altceva de subliniat decât ţintarul solid organizat al puterii pentru a-şi face, oricum şi oricând, de cap. Ultima redută, cu statut de infailibilă decizie, e aşadar tot în mâna lui Dragnea. Una şi aceeaşi poveste ca şi cu deloc convingătorul „Avocat al Poporului“, jalnic subaltern al cui trebuie, răsplătit ca atare până şi de cumulul salariu-pensie, ambele supradimensionate.

În fond, nu-i aşa, pentru a le cita mentalitatea bunului plac, ce tot atâta zgomot despre separarea puterilor în stat?! Cum, pas cu pas, ne-a tot făcut dovada fermităţii sale Dragnea, în stare, cu complicităţile şi laşităţile atâtor altora, să ne demonstreze că se poate şi altfel, încălcând zglobiu şi senin prerogative şi jurisdicţii, gen de infracţiuni tolerate subaltern de aceeaşi CCR. S-a tras toată cenuşa pe turta coaliţiei. O ţară întreagă vede cât de constituţionale, pasămite, le sunt lucrăturile, unele în fază avansată de scrutin mameluc, altele pe final de clocire sub bagheta „marelui“ Ior­dache: în fond, străvezie bulimie totalitară, aflată dedesubtul unor firave boieli pretins democratice.

Uitaţi-vă la ei, cât de greţos drăgălaşi sunt, unul şi unul, răsfăţaţii marelui fiu al Teleormanului! Un exemplu, între atâtea, e cel al aceluiaşi Iordache care s-a îmbulzit să percuteze prompt la decizia CCR: „Codruţo, go home!“. Probabil, asta-i toată engleza lui rămasă din tiparele propagandei comuniste, anticapitalistă. Dar, oare, ce fel de go home va fi al lui însuşi, când îi va cădea de pe tron hamsterianul protector? Deocamdată, imită şi el exemplul luminos al Vasilicăi, de sluj care te înalţă în funcţii, oricât de paralel ai fi cu competenţele cerute de ele. Tocmai li s-a încredinţat ciracilor-trepăduşi consemnul-directivă: Şo pe şobolanii trădători, cei săriţi de pe croazierul PSD în barca lui Ponta. Comunicatorii acreditaţi „de sus“ au o singură misiune, să convingă telespectatorii că unitatea monolitică a PSD va rezista. S-a mai întâmplat şi că, pe aceeaşi gaură a dezertărilor, le-au intrat membri nou-nouţi, auto-ejaculaţi de pe la PMP-ul lui Băsescu, de pildă Steriu, revenit la primul lui amor politic, şi alţi câţiva, şi de mai plevuşcă. Păi, nu cumva, tot de rozătoare de partid e şi în privinţa lor vorba? Ori, te pomeneşti că, fugarii de la Băsescu, or fi ei şobolani, dar de ne­tăgăduit utili. Ce vreţi, mocirlă şi beznă, ale im­posturii fripturiştilor, şobolănimea PSD rămânând oricum fără număr, aptă de asemenea isprăvi.

Ei, şi asta nu e tot, parafrazând tiparul de sloganuri publicitare. Oare nu cumva şi Liviuţ şo­bolănise ceva mai juvenil, de la PD la PSD? Exemplare demne de liderul lor, tot atât de migranţi, ba uneori chiar şi mai şi, gen Codrinaş şi Olguţa, veniţi de la sânul tribunului răposat, şi câţi alţii încă. Însă acolo, la vârf, cu Ponta, cu ima­ginea lui de doi bani de „liberal“ slugarnic, mai întâi cu Victor Viorel, acum cu Dragnea, aşijderea Tăriceanu, radios priponit în zgarda lui aurită de „al doilea om în stat“, când, după cum arată la caracter, n-ar merita să fie nici măcar pe ultimul loc. Încununarea deplină a ce se întâmplă în materie de şobololănesc behaviour ar fi doar constituirea unui proaspăt şi „virgin“ PŞF (Partidul Şobolanilor Fericiţi), aşa de eficient încât să atragă instantaneu forţe ca Vanghelie, Geoană şi alţii, să-i bată în alegeri pe cei din PSD-ALDE şi să-şi aleagă în frunte pe însuşi şobolanul rozaliu, marginalizatul, „victimizatul“ Hrebenciuc.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru  Ioan Cuza“ din Iaşi, critic şi istoric literar