Semne de întrebare pe marginea Rapoartelor MCV pentru România şi Bulgaria (II)

Însă principalele tunuri ale Raportului MCV sunt îndreptate asupra Secţiei Speciale de anchetare a magistraţilor, criticile vizând în acest sens şi CSM, şi Curtea Constituţională, care nu a respins demersul de înfiinţare a acesteia. Criticile venite şi din interior, şi din exterior la adresa acestei secţii nu sunt neapărat lipsite de obiect. Această secţie poate constitui, într-adevăr, un instrument de presiune asupra magistraţilor şi unele acţiuni întreprinse de la înfiinţare ei sunt discutabile. Însă toate aceste aserţiuni ar fi cu adevărat credibile dacă ar mai fi îndeplinite alte două condiţii: 1. dacă ar fi criticată şi maniera în care a gestionat anterior DNA anchetarea magistraţilor, cu numeroase dosare lăsate deschise cu anii, un posibil instrument de şantaj la adresa unora dintre cei care trebuiau să se pronunţe în rechizitorii întocmite de alţi procurori din DNA; 2. dacă ni s-ar spune şi ce se va întâmpla dacă se va desfiinţa secţia; vor reveni anchetele tot la DNA, revenim la aceleaşi practici din trecut? Într-o discuţie recentă pe care am avut-o cu doi influenţi politicieni din opoziţie, jurişti amândoi, ambii recunoşteau că e vorba de obiecţii valide, deşi în principiu ambii se pronunţau pentru desfiinţarea secţiei speciale.

Însă probabil cel mai deranjant aspect legat de Raportul MCV este dublul standard flagrant utilizat atunci când se judecă situaţia din România şi Bulgaria. În clasamentul Transparency International pe 2018, Bulgaria era considerată de departe cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană. Se află în clasamentul mondial întocmit de organizaţie pe locul 77, în scădere faţă de anul 2017 când s-a aflat pe locul 71, în timp ce România ocupă locul 61. Ognian Shentov, preşedintele unui cunoscut ONG bulgar, după ce specifica faptul că nimeni nu a fost anchetat pentru corupţie politică şi nici un fost oficial guvernamental nu se află în închisoare considera că "am ajuns la un stadiu de corupţie pe care l-aş descrie drept captura statului". Ceea ce confirmă aprecierile dintr-un studiu efectuat sub coordonarea lui Moises Naim, un cunoscut expert american, fellow Carnegie Endowment, în care se spunea că într-o serie de ţări, între care şi Bulgaria, "clanurile mafiote au utilizat noile tehnologii pentru a-şi extinde influenţa dincolo de activităţile tradiţionale, penetrând structurile politice". La fel, unele website-uri de turism internaţionale avertizau că multe cluburi din staţiuni cunoscute de pe litoralul bulgar sunt operate de mafie. În fine, chiar dacă nu este un aspect direct legat de justiţie este relevant şi faptul că Raportul World Press Freedom Index 2019, întocmit de organizaţia "Reporters Sans Frontiers", se aprecia că în Bulgaria "junalismul poate fi considerat o ocupaţie periculoasă" şi plasa ţara pe poziţia 111 dintr-un total de 180 de ţări. În acest ultim raport România se află pe locul 47. Mai trebuie spus şi faptul că Bulgaria, pentru care Raportul MCV apreciază că ar fi timpul să se renunţe la monitorizarea pe justiţie, a înfiinţat o structură anti-corupţie similară DNA abia la sfârşitul anului trecut, iar doar cu câteva zile în urmă Associated Press relata despre protestele declanşate la Sofia împotriva noului procuror general Ivan Gheşev, o alegere vehement criticată de organizaţii din societatea civilă inclusiv de asociaţii ale magistraţilor şi avocaţilor.

Numai că, în ciuda acestui tablou deloc roz, Bulgaria a primit notă de trecere în Raportul MCV, mai degrabă în baza unor promisiuni şi acţiuni mai mult de PR. Nu e clar care sunt motivaţiile. Cum se explică atitudinea complet diferită faţă de cele două ţări? Unele presupuse motive rămân totuşi la nivel de speculaţie, precum cea referitoare la blocarea portului Constanţa în favoarea Rotterdam-ului prin menţinerea României în afara spaţiului Schengen. Altele sunt reale. A contat, desigur, faptul că în bătălia politică cu PSD s-a apăsat exagerat pe pedala corupţiei, lăsând în exterior impresia că suntem un fel de pol mondial al corupţiei. Dar probabil e doar o parte a explicaţiei, deşi cei care merg pe acest tip de discurs, din politică, din societatea civilă sau din mass media, ar trebui să fi conştienţi că percepţiile odată impregnate sunt foarte greu de şters, chiar dacă între timp se schimbă guvernarea. Ceea ce i-ar putea costa chiar pe cei care beneficiază astăzi de pe urma lor. Unele voci avansează şi ipoteza unei încercări de refacere a influenţei serviciilor secrete, diminuată între timp. Poate fi vorba, din nou, doar de o speculaţie bazată pe faptul că serviciile secrete din România au cultivat bune legături cu cele occidentale. În timp ce în Bulgaria nu este un secret că serviciile secrete ruseşti sunt bine implantate. Una dintre explicaţii pentru care guvernul de la Sofia primeşte, în mod evident, nemeritat note bune, ţine de influenţa semnificativă pe care Bulgaria o deţine pe plan internaţional. De pildă, premierul Boyko Borisov, una dintre figurile marcante din Partidul Popular European, a jucat un rol important în negocierile pentru desemnarea preşedinţiei Comisiei Europene, poziţie câştigată în final de Ursula von der Leyen. Iar Kristalina Georgieva, fost preşedinte interimar al Băncii Mondiale, este, începând din 1 octombrie, noul director al FMI.

Problema de fond este că acest tip de abordare în materie de rapoarte MCV afectează în mod nefericit credibilitatea acestora. Pentru că ele devin vulnerabile în faţa acuzelor de dublu standard şi de implicare în jocuri politice interne şi externe. În plus, este afectată astfel în sens negativ şi percepţia asupra Uniunii Europene într-o perioadă în care, inclusiv prin unele dintre numirile făcute recent în noua Comisie Europeană, aceasta se află oricum într-un deficit de popularitate în multe dintre ţările membre.